Scrisoare pentru bunica mea

Azi ar fi fost ziua ta. Mi-am promis că îţi voi scrie, aşa cum am făcut-o în fiecare zi de 18 octombrie, în ultimii 4 ani.

Te visez de câteva nopţi, aşa cum te-am visat întotdeauna înaintea unei zile cu o semnificaţie aparte. M-am trezit la 3 dimineaţa şi abia acum îmi dau seama că de fapt te-am aşteptat. Aş fi avut multe să îţi spun şi aş fi avut şi mai multe motive să îţi mulţumesc pentru tot ceea ce sunt astăzi.

După ce m-ai părăsit, am fost foarte supărată pe tine. Şi pe mine, pentru faptul că nu te-am crezut atunci când mi-ai spus că vei pleca, deşi undeva, în interior am simţit intensitatea adevărului care prevestea o realitate.

Am fost supărată pe tine, pentru că nu m-ai aşteptat. Pentru că n-am fost acolo în ultimul moment. Pentru că trebuia să te ţin de mână şi să te rog să mai rămâi. Mult timp m-a urmărit gândul că nu am fost prezentă când m-ai strigat.

Apoi am lăsat timpul să treacă, să se aşeze peste sufletele noastre şi să mai ia din durere. Te simt şi acum. Sunt momente când îţi simt prezenţa. Diferenţa e că acum nu mă mai trec fiori reci, ci mă încearcă o profundă stare de linişte.

Te văd cu ochii minţii, aşa cum erai. Îţi văd ochii blânzi şi-ţi aud vocea pe care adormeam atunci când îţi ascultam poveştile. Toate eforturile, sacrificiile, intenţiile şi stădaniile tale nu m-au făcut nicio clipă să cred că ţi-aş fi fost povară pe umerii slăbiţi. Ai fost liantul între mine şi adevărata lume.

Simplitatea ta nu avea nevoie de gesturi sau cuvinte. Ai fost limpede şi nobilă, fără măcar să îţi dai seama de asta. Mi-ai fost adevărat sprijin în momentele de mari încercări prin care nu aş fi ştiut să trec dacă nu te-aş avut alături. 

Uneori mă epuizează timpul scurs între noi. 

Dacă aş avea aripi, aş veni puţin până la tine. Doar să te strâng în braţe şi să-ţi spun cât îmi lipseşti. Ţi-aş mai spune că am învăţat multe de la tine. Am învăţat să îmi ridic fruntea spre cerul larg. Am învăţaţat să închid ochii pentru a îi putea simţi măreţia.

Am învăţat să păstrez în memorie chipurile plăcute care mi-au rămas în amintire. Am învăţat să iubesc iarba, cerul, marea, muntele, libertatea şi povestea din privirile oamenilor. 

M-am trezit cu gândul la tine. Te-am visat în casa de la ţară. Dacă ai mai fi aici, cu mine, m-aş furişa pe uşa prea puţin folosită şi te-aş pândi cu dragoste. Ţi-aş alina dorurile cu o îmbrăţisare din care ai înţelege toată mulţumirea. Ţi-aş săruta mâinile şi aş număra timpul în care spatele tău s-a aplecat de atâtea greutăţi.

Aş veni la tine şi te-aş întreba cum e acolo, după 4 ani de nelume. Te-aş întreba dacă le spui îngerilor poveşti sau dacă îţi spun ei pilde în fiecare seară. Te-aş întreba dacă simţi dor. 

Sunt fragila. Când ai plecat m-ai frânt. 

tumblr_mmhv5hgmdo1r8ygbio1_500

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;&8221;

  1. Xoxo Miky ♥ 19 Oct 2013 / 0:19

    Cât de frumos… Sincer, mi-au dat lacrimile. Incredibil de frumos. Îmi pare tare rău. 😦

    Apreciază

    • Jurnalul unei Eve 20 Oct 2013 / 16:56

      Miky, multumesc. Si mie imi pare rau dar uite ca viata ne obliga sa mergem inainte.

      Apreciază

  2. Alexandra 19 Oct 2013 / 8:37

    Din pacate stiu cum e sa iti doresti sa fi fost acolo cand o persoana draga s-a stins. Foarte frumos scris!

    Apreciază

  3. OrhiKamyDeea 19 Oct 2013 / 20:43

    Bunica mea este inca langa mine. Eu ii spun ,,militarul casei mele,, 🙂
    De fapt este o SUPERFEMEIE si nu doresc sama gandesc ca ar putea sa dispara fizic de langa mine. Nici nu pot gandi la acel moment… mai ales ca ea m-a crescut pe mine si acum ma ajuta sa imi cresc eu fetita. In ultima perioada o privesc cu drag, o imbratisez si ii sarut obrajii din senin. Ea ma priveste si umple ochii de lacrimi, stie cat de mult o iubesc si ea ne iubeste pe noi doua si mai mult. Cu drag iti sunt alaturi azi.

    Apreciază

    • Jurnalul unei Eve 20 Oct 2013 / 17:05

      Kamy, bucura-te ca este langa tine. Iti multumesc pentru gandurile bune.

      Apreciază

  4. Petre Adrian Ionita 20 Oct 2013 / 22:02

    Cu siguranta este langa tine mereu, inchide ochii, vorbeste-i, multumeste-i, fa pasi cu ea si povestiti-va vietile, cu siguranta aveti destule sa va povestiti, dar daca va vedeti mai des o sa reusiti sa tineti pasul mai usor. Nu doar asa, o data la cateva luni de zile. E mult mai frumos, daca s-ar putea cate putin in fiecare zi! 🙂

    Apreciază

    • Jurnalul unei Eve 22 Oct 2013 / 20:53

      Scriu aici o data la cateva luni pentru ea sau despre ea, dar de simtit o simt mult mai des. Nu stiu daca e bine sau rau, dar se intampla.

      Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s