Despre femeile care vorbesc frumos

De regulă evit să scriu în jurnal cuvinte care să arate revoltă, faptul că nu percep anumite lucruri precum o fac alţii, dar fiind un jurnal consider că pot aşterne aici tot ce mă preocupă şi am de zis. Mi-am propus ca acest blog să rămână cald, deschis, primitor, cu suflet cald, pentru suflete calde.

Am început cursurile. La primul curs, am început să ne cunoaştem. Noi între noi. Asta pentru că profesorul ne-a pus pe fiecare să spunem câte ceva despre noi. Am descoperit că nu-s singura mămică din grupă, deci am cu cine să discut despre caiete speciale, cărţi de poveşti sau păpuşi Barbie.

Majoritatea colegilor sunt pasionaţi de limbile străine, ăsta fiind principalul motiv pentru care au ales facultatea asta. Eu am ales să merg la Litere şi Limbi  străine (ca să înţelegeţi despre ce facultate e vorba) pentru că mă interesează literatura. Pentru că îmi place să citesc. Pentru că scriu. Pentru că pot să scriu atunci când o întâmplare sau un anumit lucru mă inspiră. Am ales facultatea asta pentru că am colaborat cu ziare, reviste, şi urmează să colaborez şi cu câteva edituri. Vreau să mă perfecţionez. Să mă şlefuiesc.

Nu vreau să mă laud cu o diplomă, ci vreau să profesez în domeniul ăsta. Vreau multe lucruri. Să îmi perfecţionez vocabularul. Să îmi conştientizez propriile dificultăţi de comunicare, în cazul în care există unele. Să învăţ mai multe despre propria cultură.

Printre colegi, am observat câteva puştoaice, că altfel nu le pot numi, care atunci când deschid gura tre să şi-o bage aleatoriu, şi-o strecoară subtil dar impunător după ce rostesc câte cuvinte. Ştii, vorbesc de organul bărbătesc, acela care în mod normal este poziţionat în pantalonii bărbaţilor. De regulă nu aparţine femeii decât în momentele de maximă tandreţe.

Nu sunt vreo snoabă. Nici vreo pudică. Aud zilnic bărbaţi care se enervează destul de uşor şi se apucă să împartă înjurături în stânga şi-n dreapta. Dar mi se pare urât ca astfel de înjurături să vină din partea unor femei, care, vor să fie respectate, admirate, gâdilate, iubite şi adorate.

Eu n-aş adora o femeie care şi-o bagă la fiecare 3 cuvinte rostite. N-aş adora o femeie care vrea să pară puternică tocmai prin prisma faptului că poate înjura ca un bărbat. Ce satisfacţii aduce unei femei o astfel de atitudine?

Cred că în femeia puternică se ascunde o femeie sensibilă, care ştie să vorbească cu elegantă şi să trateze o discuţie cu diplomaţie.

A fi o femeie puternică nu-ţi reprimă dreptul la sensibilitate. Verticalitatea noastră, a femeilor, nu presupune să îţi anulezi sentimentele, doar ca să demonstrezi că eşti „tare”. Puterea de a face faţă anumitor trăiri ne arată faptul că suntem vii. 

tumblr_mqnh6zz8W01ryl1jdo1_500

Reclame

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s