Take me home

Încă de pe vremea când eram un copil, în formare, cei care au fost alături de mine au reuşit încet, dar cu paşi repezi, să dărâme toată încrederea pe care o construiam. În mine. Acolo unde ar fi trebuit să mă simt acasă, m-am văzut aşezată într-un loc străin şi rece.

Până să ajung la minunata vârstă care anunţa faptul că devenisem un adult, capabil să ia propriile decizii şi să şi le asume, mi se repeta într-un ritm alert şi constant că eu NU POT, că eu NU sunt capabilă, că eu NU ştiu să fac un anumit lucru.

Acel NU spus cu atâta îndârjire mi-a îngenunchiat sufletul de nenumărate ori. Şi-am plâns pe înfundate, gândindu-mă la faptul că dacă tocmai familia mea era cea care încerca să mă convingă de anumite lucruri, însemna că ştiau ei ceva iar eu eram doar acel om care refuza să accepte o realitate, probabil suficient de evidentă.

Mi-a plăcut să merg la şcoală. Mi-a plăcut să învăţ. Dar nimeni nu mă felicita pentru o nota bună, pentru  o participare la o olimpiadă, sau pentru un premiu obţinut la un sfârşit de an. Când atinsesem vârsta adolescenţei am ajuns din nou în aceeaşi casă alături de bunica.

Am simţit cum e să ai pe cineva alături, acel cineva care să te împingă de la spate, care să te încurajeze, care să se bucure pentru fiecare succes dobândit.

Îmi doream să învăt mai mult şi mai bine, pentru a vedea mândria şi sclipirea din ochii ei. Mă ruşinam ori de câte ori o auzeam lăudându-mă în faţa rudelor. Pentru că, undeva, în sinea mea, consideram că acele merite nu mi se cuvin. Şi că oricine poate, nu doar eu.

Roşeam pe interior când auzeam vorbe precum: Ruxandra a luat locul X la Olimpiada de la Limba Română. Ruxandra a luat premiul Y. Ruxandra este eleva preferată a profei de limba română, care o ajută să ajungă acolo unde trebuie, datorită faptului că vrea să facă ceea ce ştie şi poate face.

Am constatat, după ce au trecut anii, că am acceptat alături de mine oameni care nu m-au meritat.

M-am agăţat de iluzii şi de speranţa că într-o zi va fi bine. Am tăcut, suportat, îndurat, tocmai pentru că mi-era greu să mă desprind de un om care în fiecare zi purta în buzunare jigniri, înjurături, cuvinte murdare, care în mod cert pângăresc orice suflet. Am plâns, m-am zbătut, m-am chinuit în interior, apoi am hotărât să o iau de la capăt. Am lăsat în spate întâmplări dureroase, vrând să las loc lucrurilor frumoase care mi se pot întâmpla.

Am început să cred mai mult în mine, să conştientizez faptul ca POT, că îmi pot îndeplini dorinţele atunci când mă hotărăsc să acţionez. Am privit adânc în mine şi am văzut că pot face faţă cu brio provocărilor cotidiene. Am capacitatea de a gândi, de a învăţa, de a alege, de a lua decizii, de a mă adapta la schimbări.

Asta înseamnă că merit să fiu fericită. Şi sunt.

Acum am învăţat să spun NU şi să alung oamenii care aruncă bocanci în direcţia mea doar pentru a mă răni. Nu-i mai ajut să-şi îndeplinească scopul. Nu mai primesc semnalele contradictorii ale oamenilor, nu le mai permit să mă ridiculizeze, să folosească umilirea şi abuzul fizic doar pentru a-mi îngenunchea sufletul.

Toţi suntem frumoşi, doar că uneori refuzăm să ne privim atent şi să iubim frumuseţea care trăieşte în interiorul nostru.

Îi mulţumesc lui, celui care mă susţine, mă sprijină, mă ţine de mână, mă preţuieşte, care îmi permite să-mi fac loc în inima lui şi mă lasă să cresc acolo, în frumuseţea mea.

Aş vrea să te rog să:

– fii prezent şi atent la ceea ce ai de făcut. Fii curios, activ şi prezent la ceea ce te înconjoară.

– îmi accepţi emoţiile, dorinţele, şi acţiunile, fără să le eviţi, fără să le alungi, doar pentru că alţii nu le acceptă. Tu nu eşti alţii.

– ajută-mă să aleg, atunci când mă vezi dezorientată, şi îndeamnă-mă să duc la capăt ce mi-am propus.

construim împreună armonia în ceea ce trăim, în ceea ce ştim şi simţim.

tumblr_ms5judOkbr1se6u50o1_500

Reclame

5 comentarii

    1. E foarte bine! Doar lasă gândurile astea bune, inspiraționale să-ți revină în minte ori de câte ori simți că altele, neplăcute, tind să te doboare. Fă din convingerile frumoase niște ancore mai puternice decât din cele care există deja. 🙂

      Apreciază

  1. Imi pare rau ca unii au descoperit dupa o anumita varsta increderea in ei. Dar, nici sa te lupti cu toti din jurul tau ca sa le demonstrezi ca esti mai buna decat cred ei, nu e usor. Am spart de multe ori pragul de sus cu capul si sa imi dau seama ca, sufletul naiv si binevoitor nu a vazut parsivitatea din jurul lui. Dar, din toate astea am invatat ca nu pot face decat ceea ce nu vreau, problema e ca mai nou fac doar pentru sufletul meu si pentru cei lipiti de el, restul fac parte din ,,echipaj,,.

    Apreciază

  2. Experienta ne invata. Nu e usor. Dar cand crezi in tine treci mai usor prin toate. Eu elimin oamenii care incearca sa-mi stirbeasca increderea sau care isi propun doar s-o darame. Locul meu nu e langa astfel de oameni.

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s