Despre oameni şi ploi

Azi m-am trezit greu, abia m-am târât până la baie, apoi m-aş fi întors între aşternuturi când am văzut cum ploua şi cât de tare. Nu-mi mai place ploaia, nu pentru că m-ar întrista, ci pentru că-mi aduce o pală de aer rece în suflet. Sunt zile în care chiar şi atunci când plouă, în suflet e un soare care te orbeşte. Dar nu azi. În alte zile tot ploaia e sărutul care mângâie obrazul.

În viaţă întâlneşti oameni şi oameni, oameni cu ochi caprui, verzi, negri sau albastri, oameni înalţi sau scunzi, frumoşi sau urâţi, oameni trişti sau fericiţi, săraci sau bogaţi, oameni care intră în viaţa ta, oameni care te fac să râzi sau să plângi, oameni pe care îi iubeşti sau îi urăşti, oameni pe care îi păstrezi sau îi pierzi.

Azi aş îmbrăţişa toate fiinţele dragi mie.

  • Ieri ţi-aş fi spus că râzi mai frumos decât mine
  • Azi ţi-aş fi răspuns că vreau să vin
  • Mâine te-aş fi strâns în braţe
  • Iar apoi aş fi tăcut

Mi-e prea frig azi. E rece.

Împart umbrela mea cu alţii atunci când plouă, iar dacă nu am umbrelă, împart ploaia.

11

Reclame

2 comentarii

  1. Ploaia o impartim cu totii, fiecare cate o picatura, indiferent de culoarea ochilor. O impartim in mod egal. Pe toti ne uda in aceeasi masura, pe toti ne intristeaza la fel.

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s