O iubesc, dar nu este de ajuns

Am vrut sa scriu despre asta acum ceva timp, cand am stat de vorba cu o cunostinta, si am ajuns sa discutam despre nevoia barbatilor de a insela.

Recunosc, sunt incapabila sa inteleg barbatii care sunt in mod constant niste vanatori si care se emotioneaza teribil ori de cate ori zaresc o fusta scurta.

De ce o inseli, sau de ce alegi sa ramai langa ea, atat timp cat cauti implinirea in alta parte?

– Suntem de 15 ani impreuna. O iubesc, este femeia alaturi de care imi doresc sa imbatranesc. Avem un copil impreuna. Avem o familie. Am relatii cu alte femei pentru ca ea ma neglijeaza, ca barbat. Uneori suntem doi straini care impart acelasi pat. Nu-i mai simt caldura, desi inca o caut. O iubesc, dar nu este de ajuns.

Am zambit trist. Amar. N-am putut sa il judec, pentru ca niciodata nu stim ce dureri traiesc ascunse in sufletul unui om. O viata traita in stilul asta, pentru mine este o irosire. Ani trecuti in graba, care lasa amintiri unde tradarea face cu ochiul.

Eu prefer singuratatea in locul singuratatii in doi. Prefer singuratatea, in locul unui trup alaturi de care sa dorm, dar pe care sa nu il mai pot atinge. Prefer singuratatea, in locul unor relatii duale.

Trebuie sa fie dureros sa te uiti in ochii omului care te iubeste, sa-i privesti naivitatea si sa te gandesti la un alt om, care ti-a satisfacut placerile trupesti, dar le-a lasat neatinse pe cele sufletesti.

Sunt oameni care nu pot trai alaturi de un singur om, oricat de pe placul lor ar fi partenerul oficial.

Am considerat intotdeauna casnicia drept nodul destinului, pentru ca se innoada rational firele a doua vieti. Fiecare ii incredinteaza celuilalt rolul de paznic al sufletului sau. O casnicie fericita este o conversatie care niciodata nu se apropie de final. Intr-o casnicie cuvintele nu se termina. Cu atat mai putin gesturile, faptele, realitatile.

Iubirea este mai mult de trei cuvinte rostite inainte de culcare. Iubirea este sustinuta de actiune, un tipar de devotament in lucrurile pe care le facem unul pentru celalalt in fiecare zi.

Cand iubesti, nu inseli. Cand iubesti, nu lasi alte degete sa te atinga, alte buze sa te sarute, alte brate sa te cuprinda. Cand iubesti, traiesti doar pentru cel de langa tine. Te oglindesti in ochii lui, nu ai altora.

Iubirea este ca argintul viu in mana ta. Lasa-ti mana deschisa si va sta. Inchide palma si va sari departe.

tumblr_mttr34qjmj1suun5to1_500

Reclame

5 comentarii

  1. Asa cum ai spus si tu: „cand iubesti, nu inseli”. Am invatat, insa, de-a lungul timpului, ca barbatii sunt foarte diferiti de femei. Noi, femeile, percepem altfel viata. Si este firesc. Depinde foarte mult si cand anume alege barbatul sau femeia sa insele, cum, de ce…depinde de toate aceste lucruri daca merita iertat/a sau nu…daca relatie poate merge mai departe sau nu…
    Este bine ca ai atins si un astfel de subiect! 🙂

    Apreciază

    1. Adela, este adevarat, conteaza ceea ce ai spus, dar dupa parerea mea, un om care greseste o data, cel putin in privinta asta, o va face din nou.

      Apreciază

  2. E o realitate inconjuratoare, dar cred ca e doar pe teritoriul acestei tari. Cum de altfel multe lucruri au cam luat-o razna. Pana si iubirea si ideea de familie s-a cam deteriorat. Faptul ca nu mai stim la ce sa ne raportam cand ne referim la o familie, duce la astfel de evenimente neplacute! Caracterele umane grav influentate de lucruri ce se petrec in pragurile inferioare ale fiintei. Dezumanizarea e foarte aproape , parerea mea!

    Apreciază

  3. Adrian, nu cred ca doar la noi se intampla asta. De fapt stiu ca nu doar la noi. Cunosc oameni care locuiesc in alte tari, care au langa ei oameni care insala. Germania, Spania, America, etc. Peste tot se intampla.

    Pentru ca lipsa comunicarii isi spune cuvantul. Pentru ca oamenii prefera un trup strain dar ademenitor, in locul celui de acasa, deja stiut si explorat.

    Nu pricep, adica ma depaseste capacitatea oamenilor de a trada. Cand iubesti, nu inseli. Chiar daca esti nemultumit, discuti si rezolvi, nu fugi in alt pat.

    Apreciază

  4. Din pacate nu stim sa pasrtam iubirea. O primim in dar, o ridicam in slavi, ne ridicam la un nivel necunoscut de noi pana atunci, si..? O lasam apoi sa se piarda, sa se deterioreze, iar de aici nu mai e decat un pas pana la a cauta ceea ce am pierdut in alte parti. Vrem mereu sa retraim momentul acela sublim cand ne-am indragostit prima oara, si nu mai luptam sa pastram ceea ce aveam deja. Uitam ca, daca facem asa, povestea se va repeta, iar vom pierde, iar vom cauta in alte parti. Si ne vom pierde cu totul, ne vom consuma ca o flacara… Asta este doar o expicatie posibila…

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s