Minunea mea incepe azi

Observ ca inseamnarile din jurnal se indesesc. Inspiratia vine noaptea, cand am ragaz sa imi asez gandurile. Azi imi dau seama ca pot sa o iau, iar si iar, de la capat. Marile iubiri sunt precum rasaritul. Sau precum ploaia, care se aseaza molcom pe pielea fina. Uneori sunt ca primavara privita dincolo de geam, care ti se arata fara sa o strigi, stiind ca nu ai cum sa nu ii simti lumina.

Minunea mea incepe azi, tocmai pentru ca vreau sa traiesc o viata completa. Multi oameni m-au parasit. Si-am suferit crunt. Rau de tot. Cand s-au intors si nevoia de mine striga aspru, am fost incapabila sa mai fiu o buna confidenta sau doar un umar pe care un obraz plans sa se sprijine.

Uneori mi-e ciuda de toate risipirile mele de pana acum. Pentru ca mi-am frant aripile in loc sa invat cum sa zbor. In acelasi timp, pot spune ca am crescut. Am zambit. Am suferit. Mi-am facut planuri. Am cazut. M-am ridicat. Dar am ajuns femeie puternica.

Dragostea e ca spargatorul de muzee: intra in tine dosnic, prin crapaturi nestiute, se strecoara prin canale insalubre pana in mijlocul secret al sufletului, iar de-acolo, nestiind sa faca diferenta intre ce-i frumos si ce nu, baga in traista cea mai pazita dintre panze, cea mai veche dintre statui, cea mai sclipitoare dintre coroane.

Barbatul-pereche este cel din care as vrea sa am copii, frumosi ca el, destepti ca el. Tot el este cel capabil sa faca o casa cu mine, imi da senzatia ca poate trage inainte viata mea dupa el, ca are grija de toate aspectele, orice s-ar intampla. Cu barbatul-pereche am sansa de a ma implini ca femeie, desi nu el m-a facut femeie. El beneficiaza mai degraba de femeia care sunt si care a fost facuta de toate acele imprejurari de dinainte.

Imi reinvat sufletul sa fie liber, sa nu se lase constrans, sa simta si sa adulmece iubire. In relatii, de orice gen, e mirific sa te simti liber alaturi de omul de langa tine. Oricat de greu sau repede s-ar aseza anii peste noi, percepem diferit lucrurile, mai matur, poate, atunci cand observam ca am mai crescut un pic. Am renuntat la vechile temeri. Gandul meu nu mai sta la panda.

Pe barbatul pe care il port in suflet si in sange, nu-l mai intreb ce gandeste, despre ce gandeste, sau cu cine se intalneste atunci cand nu este langa mine, nu-i pun conditii si nu ma port ca si cand mi-ar apartine. Nu-i intorc buzunarele pe dos si nu-i rumeg sentimentele. Doar le simt, atunci cand ajung aproape de sufletul meu. Nu emit drepturi cu aere oficiale, ci doar ii incredintez, clipa de clipa, dragostea mea. Daca va vrea sa plece, n-am sa-i atarn de glezna. Doar am sa-l astept, iubindu-l pentru totdeauna.

Cand intindem unul spre altul bratele pentru imbratisare, e ca si cum am intinde aripile pentru zbor.

tumblr_mrcq7qchYD1rkm0elo1_500

Reclame

2 comentarii

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s