Azi vorbesc în şoaptă

Când eram mică nu-mi plăcea să stau singură. Căutam prezenţa oamenilor pentru că în felul acela îmi era cald şi bine. Apoi, când oamenii mi-au arătat cât de crunt şi adânc mă pot răni, mi-am dorit să mă ţin deoparte. La început m-a bulversat singurătatea, apoi ne-am împrietenit şi am învăţat să o accept.

Acum mulţi ani nu puteam să mă văd singură. Îmi imaginam că voi păsi prin viaţă alături de un bărbat, care mă va susţine atunci când mă voi împiedica. Care mă va ţine strâns de mână atunci când îmi va fi teamă. Îmi imaginam un  bărbat simplu şi cu vise măreţe, dar perfect pentru mine. Ştiam că am harul enervării oamenilor dar aveam o banuială că nu va adormi până nu îmi va spune noapte bună.

Îmi imaginam un bărbat sincer, chiar dacă adevărurile m-ar fi rănit. Şi un bărbat care  îmi va spune noaptea poveşti şi care şi-ar fi dorit să numere anii alături de mine. Bărbatul ăla n-ar fi obosit să mă asculte, pentru că mi-ar fi ascultat sufletul.

Ştiam că bărbatul ăla va şti totul despre mine şi că va fi singurul în faţa căruia nu mă voi vedea nevoită să mă ascund, pentru că lângă el m-aş fi simţit liberă. Şi întreagă. Şi totuşi, nu întotdeauna ceea ce îţi doreşti se întâmplă. Sau dacă se întâmplă durează puţin.

Despre singurătate aleg să vorbesc în şoaptă. Nu pot vorbi oricui despre ea, pentru că nu oricine o poate recunoaşte. Am plâns în oglindă tocmai pentru a nu ajunge să fiu sau să par ridicolă. Viaţa m-a învăţat că singurătatea nu are nevoie de vorbe, şi nici de regrete.

Aseară, când stăteam în pat şi cugetam sau mă jucam cu gândurile, mă întrebam din ce parte mă va mai lovi destinul. Şi totuşi simt că nimic nu mă ameniţă, ba chiar câteodată cred că lucrurile se vor aşeza şi că nu voi sfârşi nefericită, aşa cum mi se urează în ultima vreme. Sau de va fi aşa, îmi voi asuma consecinţele. Care este sensul norilor care se târăsc deasupra munţilor?

Văd umbre ale amintirilor care mi-au adus soare în suflet. E senzaţia aia de cald şi bine, ca atunci când ţi-am pus viaţa mea în palme. Şi am aşteptat. Te-am aşteptat. Şi am stat nemişcată. În fiecare zi îmi amintesc cum e să fiu singură. Ascult zgomotul fiecarei amintiri, urma paşilor, adierea vântului, şi tu, departe. Uneori am nevoie să mă mărturisesc cuiva. Să spun tot ce am adunat în mine.

Am cultivat speranţele şi într-o zi însorită voi începe culesul. O singuratate bazată nu pe renunţări, ci pe speranţe, nu arde drumurile spre lume, ci caută în tacere pe cel adevărat.

A nu fi singur înseamnă, poate, a şti să te dăruieşti.

tumblr_mt2dj20X321rvs4c4o1_500

Anunțuri

13 gânduri despre &8222;Azi vorbesc în şoaptă&8221;

  1. Adriana 20 Sep 2013 / 23:21

    Am simţit singurătatea concretă timp de 15 ani. Tot ce s-a întâmplat în timpul ei, indiferent de amănunte, şi chiar singurătăţi în doi îmi sunt străine azi. Şi le-am uitat uşor printr-o dragoste curată. Nu poţi ura cuiva să fie nefericit, nici măcar unui duşman, o primeşti înzecit înapoi. Uneori joaca ta cu aceste cuvinte aduc şi dezlegare şi legare. Dă drumul vieţii să zboare…spre fata ta, şi nu vei fi singură niciodată. Nici nu ştii ce norocoasă eşti!

    Apreciază

  2. Jurnalul unei Eve 20 Sep 2013 / 23:23

    Adriana, mai exista oameni care doresc sau ureaza nefericire. Crede-ma pe cuvant. Norocoasa? Ca ce?

    Apreciază

  3. Jurnalul unei Eve 20 Sep 2013 / 23:42

    Ce? Aş vrea să ştiu la ce te referi.

    Apreciază

  4. Adriana 20 Sep 2013 / 23:44

    …păi, din câte ştiu…un ghindoc de fată. Dacă incurc borcanele mi-o iau.

    Apreciază

  5. Jurnalul unei Eve 20 Sep 2013 / 23:45

    Da, aşa e. Nu ai încurcat.

    Apreciază

  6. Petre Adrian Ionita 20 Sep 2013 / 23:50

    Esti norocoasa ca poti sa vorbesti/tastezi foarte frumos si ca poti presara sentimente in inimile multora care, probabil, le vine greu sa se exprime, dar poate, cu timpul, vor invata sa se deschida mai mult, pentru a putea primi si mai mult si pentru a putea darui si mai mult. Ai toata admiratia mea pentru ceea ce esti in ceea ce tastezi. Daca si in realitate practici ceea ce predici, esti….aici urma sa fie un cuvant, dar niciunul nu poate sa exprime ceea ce simti si transmiti mai departe!

    Apreciază

  7. Adriana 20 Sep 2013 / 23:53

    ….poate văd eu diferit lucrurile, dar dacă tu cunosti oameni ce doresc nefericirea ta, şi te cred am şi eu una in jur, fă-te că nu auzi, nu vezi şi nu admiţi astfel de lucruri. Mergi pe drumul tău care sigur se va deschide intr-o altă posibilitate. Doar că nu ştii când. Te pup.

    Apreciază

  8. Jurnalul unei Eve 21 Sep 2013 / 0:06

    @Adrian, multumesc mult pentru cuvintele frumoase.

    @Adriana, asta fac. Aleg sa ignor rautatile. Te pup.

    Apreciază

  9. Petre Adrian Ionita 21 Sep 2013 / 21:38

    🙂 sunt doar o oglindire a ceea ce tu reprezinti , partial, pentru ca nu te cunosc prea bine…m-am si referit strict la ceea ce tastezi, cum tastezi, cum comunici aici cu noi cei care te citim…e o placere din partea mea si astept cu mare interes urmatoarele postari 🙂

    Apreciază

  10. Jurnalul unei Eve 22 Sep 2013 / 21:17

    @Adrian, când ştiu că ceea ce transmit ajunge la voi exact aşa cum îmi doresc, nu pot decât să mă bucur. Şi creşte inima-n mine de fericire.

    Îmi place să scriu. Îmi place să mă pun in cuvinte. Îmi place să las bucăţi de suflet pe hârtii care pe vor scrise, sau aici, pe blog, unde tastele aşteaptă să fie folosite. Scriu când simt. Scriu când mă macin, când mă consum, scriu când am lucruri de spus şi când vreau să transmit un mesaj. Scriu când sufletul fericit sau doar mahnit. Şi mă bucur când ceea ce las aici bucură şi alte suflete.

    Apreciază

  11. Petre Adrian Ionita 22 Sep 2013 / 22:44

    E important sa nu te opresti din scris pentru ca acest scris te vindeca si poate vindeca si pe altii. E o metoda buna de a te vedea si tu pe tine insati mult mai clar, mai limpede si poate chiar, te va ajuta pe tine mai mult decat pe noi, cititorii tai, sa iti rectifici anumite sa le spunem aspecte, care, inainte de a aparea aici tastate, poate nu iti erau atat de clare. Din suflet catre suflet, mergi inainte, continua in ceea ce faci, ca bine faci!

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s