Jurnalul unui copil nenascut

Saptamana I

Astazi a inceput prima mea zi de viata. Parintii mei inca nu stiu, dar eu deja exist.  Voi avea parul blond si ochii albastri. Deja este stabilit aproape totul, chiar si faptul ca voi iubi florile.

Saptamana a II-a

Unii sustin ca eu nu reprezint cu adevarat o persoana, ca numai mama exista. Dar eu sunt o persoana reala, tot asa cum o firimitura de paine este totusi, paine adevarata. Mama exista. La fel si eu.

Saptamana a III-a

Acum tocmai a inceput sa mi se deschida gurita. Ganditi-va, peste aproximativ un an de zile voi rade, iar mai apoi voi vorbi. Stiu si care va fi primul cuvant pe care-l voi spune: MAMA.

Saptamana a IV-a

Azi a inceput sa imi bata inima de una singura. De acum in colo ea va bate tic-tac, tic-tac pentru tot restul vietii, fara ca vreodata sa se opreasca pentru a se odihni. Oare mami aude ticaitul inimii mele?

Saptamana a V-a

Cresc cate putin in fiecare zi. Incep sa mi se formeze mainile si picioarele. Dar trebuie sa mai astept mult timp pana cand aceste picioruse ma vor inalta spre bratele mamei si pana cand aceste manute vor putea culege flori si il vor putea imbratisa pe tata.

Saptamana a VI-a

La maini incep sa mi se formeze degetelele. Asa mici, sunt de-a dreptul caraghioase. Cu ele voi putea mangaia parul mamei, voi putea tine stiloul la scoala si voi putea sa le impreunez la rugaciune.

pregnant-motherSaptamana a VII-a

Mami si tati probabil se gandesc ce nume sa imi puna. Ma simt mare deja.

Saptamana a VIII-a

Imi creste parul. Este moale, stralucitor si matasos. Ma intreb cum este oare parul mamei? Acum aproape ca pot sa vad. In jurul meu este intuneric. Cand mami ma va scoate in lume, in jurul meu vor fi pretutindeni soare si flori. Dar, mai mult decat orice, vreau sa o vad pe mami. Cum arati, mami?

Saptamana a IX-a

Mami, aud cum ti se rostogolesc gandurile, ca vrei sa renunti la mine!

Mama, sunt eu, copilul din pantecele tale, care iti soptesc la ureche cat sunt de speriat, de trist, si de indurerat pentru ca vrei sa ma omori, crezand ca-ti sunt o povara. Dar tu nu stii cat de greu e sa nu iti aud cantecul de leagan, sa nu ma bucur de mangaierile tale, sa nu iti vad chipul, mama draga.

Cat as vrea sa ma cuibaresc la pieptul tau! Ce puternici am putea fi impreuna si cum am invinge toate necazurile, dar, mai ales, ce frumoasa ar fi viata alaturi de tine! As vrea si eu sa ma pot bucura de frumusetea cerului senin, sa alerg cu voiosie prin campul inflorit, si sa tresar nedumerit de ciripitul vesel al pasarilor certarete.

copiii-imperfecti-sunt-ucisi-in-burta-mamei-18429362

Ti-as incanta sufletul cu multe ghidusii, iar dragalaseniile mele ti-ar descreti fruntea in clipele de cumpana. Te-as ocroti si m-as face scut impotriva necazurilor. Tresar de bucurie gandind cum ti-ai rezema capul obosit pe umarul meu, si cata putere ai gasi acolo, cum voi fi reazemul batranetilor tale.

Trebuie sa iti marturisesc ce frica imi este la gandul ca voi fi sfasiat si transformat in bucatele mici, fara de viata. Oare tu nu auzi cum tremur de frica si cum imi bate inimioara?

Ma rog Domnului sa te lumineze si sa iti dea putere, intelepciune si un pic de mila si pentru mine, cel ce sunt trup din trupul tau, suflet din sufletul tau, copilul tau nevinovat.

Extras din cartea “Tineri, sexualitatea incotro?”,

Asociatia PRO-VITA pentru copii nascuti si nenascuti – Filiala Gorj
Editia a II-a, iulie 2003

Anunțuri