Eu sunt aici, respir împreună cu tine

Stii, ma gandeam la jurnalul asta. La momentul in care l-am nascut si la ziua in care am reinceput sa scriu, dupa ce te-am reintalnit. Mi-am amintit luna aprilie si ce a adus ea in viata mea. Zilele si lunile ce au urmat mi-au aratat ca fericirea vine daca o primesti si daca stii cum s-o pretuiesti. Am iubit coltul acesta de lume inca de la inceput.

Jurnalul unei Eve nu este un simplu jurnal. Este un fragment de suflet. Uneori a fost fericit, alteori s-a zvarcolit de durere. Jurnalul unei Eve o sa ramana o bucatica din acea parte care s-a rupt cel mai usor din mine. M-am reinventat aici. Am crescut vise. Am innodat sperante. Am dat tot ce am avut mai bun. Am plans, am ras, am tremurat de bucurie sau de deznadejde.

Tot in lunile astea mi-am dat seama ca defectul tuturor oamenilor este acela ca asteapta sa traiasca, in loc sa se bucure de fiecare clipa. Eu nu am vrut sa invat sa traiesc dupa ce nu as mai fi avut nimic de asteptat, am vrut sa traiesc in prezentul concret si viu, desi m-am gandit adesea la viitorul indepartat. Te aflam acolo.

Acum intind mana catre tine si nu te mai ajung. Curg intre noi rauri de taceri si dintr-o data amandoi ne temem de inec. Mi-ai explicat, mi-ai demonstrat, senzual, erotic, multiorgasmic, ca impotrivirea mea nu-mi slujeste la nimic. Ca e o forma de protest care-mi compromite putinele clipe de bucurie de care am parte in relatia aceasta necautata, dar dorita, fara sa reuseasca sa-mi aline, in rest, trepidatiile.

Si atunci m-am hotarat sa ma las in voia curgerii acestei intamplari care poarta numele tau, ca  o femeie luata de valuri. Si ma las purtata intr-o asteptare plina de emotii. Iti multumesc. Traiesc zile, nopti frumoase, si chiar daca spatiul in care vietuiesc sentimentele mele are pereti facuti din propriile ganduri, uneori imi e dat sa fiu fericita.

Stii, nu pot, nu stiu, dar invat sa astept. E pedeapsa cea mai insemnata pe care mi-o ofera viata de zi cu zi. Imi vine mereu sa smulg plasturele de pe rana, mi-e imposibil sa am intelepciunea rabdarii de a lasa durerea sa se vindece dedesubt. Am hotarat sa ma invat sa nu-ti mai cer niciodata nimic, ca sa nu mai umblu cu palmele sfredelite de cuiele nerabdarii.

Poate ca uneori trebuie sa simti dragostea, ca sa apreciezi prietenia.

Daca cineva m-ar ruga sa scriu, asezand in ordine cele mai frumoase povesti pe care le-am trait, cele mai senine, mai durabile, in varful clasamentului s-ar aseza povestea mea de dragoste, pe care am construit-o impreuna. Caci o prietenie profunda, devastatoare, in care celalalt iti este egal pe de-a-ntregul, in care nu exista nici loc de tradare, nici de minciuna, isi merita pe deplin locul luminat in randul marilor iubiri.

Fiindca o relatie, in care ai dat totul, fara dram de egoism si ti s-a raspuns inzecit, un dialog nesfarsit in care fiecare cuvant si-a gasit rostul lui si fiecare tacere a fost ferita de suspiciune, merita sa locuiasca in locul cald, intim, nepretuit al marilor intamplari ale sufletului.

inspir

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Eu sunt aici, respir împreună cu tine&8221;

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s