Dragostea e un bonsai

Undeva, sub stern, pastrez speranta ca barbatul pe care il visez, cel care ma face sa ma simt intreaga ca luna, perfecta ca soarele, va veni sa ma treaca in brate toate pragurile fericirii. Eu cred in dorinta, in patima si suflet mare in trup mic. Sunt relatii care se consuma repede, unde nu mai gasesti  nimic. Nu poti ramane langa un om care nu mai are puterea sa trezeasca in tine cel mai fragil sentiment. Sunt fiinte care se ating doar din politete, din obligatie, pentru ca trebuie si ca asa este firesc. Genul asta de relatii la un moment dat isi gasesc finalul.

Iubire e cand doi oameni tanjesc unul dupa altul, cand dorm fericiti si imbratisati, cand se trezesc bucurosi atunci cand trupurile li se ating dimineata devreme. Iubire e acolo unde masculinitatea si feminitatea se ating cu pofta si dorinta.

Eu mi-am dorit sa fim un singur trup, in acelasi suflet. Sa ne atingem inimile cand ne privim in ochi si sufletul atunci cand ne vorbim, sa ne ghicim gandurile si sa ne visam in timp ce dormim imbratisati. Am mai spus ca barbatul ideal mi se pare cel de care ma leaga o adevarata prietenie sincera. Ma face fericita faptul ca ii pot impartasi pana si cele mai ascunse secrete, gandurile hoinare si sperantele indraznete.

Imi promit, in fiecare zi, ca iubirea asta va fi mai presus de indoiala. N-am nevoie de mult ca sa fiu fericita. Am nevoie de un singur barbat care sa ma tina in brate si-n suflet. Uneori astept un semn de iubire mica, un suspin, un gand, ceva.

Imi pare rau de toti anii in care am plans si am tacut. Imi pare rau de toate risipirile mele de pana acum. Ar fi trebuit sa astept zborul cel mai inalt, sa am rabdare, sa nu-mi frang aripile in vieti mintite. Dragostea vine cu adevarat doar la cei care au puterea sa o astepte.

Nu ti-am mai spus, dar, de fel, nu scot usor un om din suflet, dar daca o fac, acesta este ca si cum nu ar mai exista. Pana sa ajung la acest pas, iert de multe ori si caut cu disperare sa ma agat de tot ce are omul mai bun, si de toate amintirile frumoase. Indur, tolerez, inteleg, sufar si acord sanse, mergand pana la naivitate, pana la a lasa oamenii sa profite de bunatatea mea.

Dar am limite. Si ma trezesc intr-o zi in care ia nastere in mine sentimentul dreptatii. Si atunci simt o repulsie fata de felul in care am fost tratata. Sufletul omului nu este o casa parasita in care sa bantui cum vrei, din care sa iei ce iti trebuie, din care sa pleci si sa revii ori de cate ori ai chef.  In sufletul omului nu intri cu mizerii si urat, ci frumos, cu intentii bune, deschis, pasnic, iubitor.

Cine isi doreste sa faca parte din sufletul cuiva ar trebui sa stie ce are de facut ca sa isi pastreze locul acolo.

1316591029JyWkxSx

Reclame

3 comentarii

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s