Sa iti vorbesc putin despre Eva

Eva nu e Eva. Jurnalul unei Eve este jurnalul unei femei, jurnalul unei imprastiate, jurnalul unei aiurite, jurnalul unei mame. De cand am deschis acest blog, am tot evitat sa scriu despre mine. Mai important mi se pare sa scriu, sa transmit, sa ma insir in cuvinte, decat sa spun cine sunt, cati ani am, sau cum ma cheama.

Multi dintre voi ma cunoasteti nu de acum, ci de cativa ani. Poate ca mare parte din voi inca nu stiti ca eu sunt cea care scria despre Eva, care punea poze de prin parcuri sau scria despre primii pasi si primele cuvinte. Da, ati ghicit, eu sunt Ruxandra, iar Eva e fiica mea. In curand implineste 5 ani, e o bezmetica si imi face viata mai frumoasa in fiecare zi.

Nu voi scrie aici cu ce ma ocup, ce numar port la picior sau cate kile am adunat in anii mei de existenta. Voi scrie putin despre mine, cea care scrie aici, in acest jurnal. De blogging m-am apucat in 2008, la vreo 2 luni dupa ce am dat nastere unui copil care mi-a schimbat complet viata. Atunci am creat un blog pentru ca imi doream sa imi adun amintirile acolo, fiind constienta de faptul ca anumite intamplari, gesturi, idei, se vor pierde odata cu trecerea timpului. Imi doream sa revin acolo ori de cate ori imi va fi dor sa parcurg evolutia Evei si modul in care am invatat sa ii fiu alaturi, ca mama.

Inca de la inceput am fost fermecata de cateva bloguri, precum: Tomata cu scufita, Ciupercutza, sau Andressa. Am fost de-a dreptul entuziasmata cand am citit primul comentariu atasat articolelor scrise de mine. La vremea aia nu ma asteptam sa citeasca cineva ceea ce scriu, si sa mai lase si-un gand razlet acolo. Scriam cand aveam ceva de spus, cand Eva facea lucruri notabile si demne de mentionat. Usor, usor, am inceput sa leg prietenii cu oameni absolut minunati, care, intr-un moment oarecum critic, mi-au demonstrat ca desi comunicam doar prin intermendiul scrierilor de pe blog, contez pentru ei. Unii dintre ei au renuntat sa mai scrie, dar eu nu i-am uitat. Altii continua sa isi tina blogurile vii, iar eu le trec pragul, desi de multe ori nu las vreo urma acolo. Addicted, ANM, NightOn, Mihaela Anghel, Ana, Nice, Roscata, DrStoica, Ticaloasa sau Creve, sunt doar cativa dintre oamenii care mi-au demonstrat ca mai exista suflete deschise, oameni altruisti, increzatori, veseli, optimisti.

Acum cateva luni a avut loc o reintalnire cu un om frumos, care mi-a schimbat radical niste drumuri, planuri, vise si dorinte. Uneori esti surprins cand iti dai seama ca mai exista fiinte care iti vor binele, care sunt dispuse sa te ajute, sa te sprijine, sa iti dea mana atunci cand te clatini sau care sunt acolo, oferindu-ti o imbratisare atunci cand ai atat de multa nevoie de caldura. De multe ori ma motiveaza, ma impinge de la spate sau pur si simplu imi da incredere in mine si ma umple de energie. Imi face bine sa am langa mine un om care imi transmite energie pozitiva. Si care atunci cand eu sunt pe punctul de a renunta, imi da un branci si ma obliga sa merg mai departe, privind inainte.

El este principalul vinovat pentru care am deschis acest blog. M-a intrebat intr-o zi de ce nu mai scriu. Nu am stiut ce sa-i raspund. Renuntasem la scris pentru ca vechiul blog nu mai exista. Adunasem prea multe trairi acolo, care disparusera brusc. Imi parea un drum dificil si epuizant sa o iau de la capat, desi viata mi-a aratat de o multime de ori ca o pot lua oricand de la inceput, chiar daca drumul este plin de gropi si piedici.

Apoi am reinceput sa scriu. Sa-mi pun cuvintele in acest Jurnal. Am scris altfel. Mai intim, mai personal, mai Eu. Mi-am lasat sentimentele libere si le-am insirat aici, cu emotii cu tot. Am cunoscut alti oameni frumosi, care imi trec pragul si-mi lasa franturi de ganduri in Jurnal. Scriu pentru ca imi place, scriu pentru ca acest jurnal este locul meu de liniste si pentru ca sunt parti din mine care se vor scrise.

Am pasiunea in sange, cuvintele in suflet si iubirea in cuget.

large1

Reclame

13 comentarii

  1. Multumesc pentru mentionare. Din fericire noi ne stim de pe vremea cand blogurile nu ieseau asa ca ciupercile dupa ploaie si cand blogosfera nu era atat de „ticsita” de ahtiati dupa… bani, dupa a scoate bani din urma advertorialelor. Si eu iti mai trec pragul si citesc cu drag ceea ce scrii, chiar de nu las nici un comentariu. Deasemenea ii urmaresc si Evei evolutia pe fb, prin poze! 🙂 Sa iti traieasca, sa ne traiesti si sa ne mai citim si recitim cu bine!

    Apreciază

  2. Addicted, e adevarat, s-au schimbat mult lucrurile odata cu trecerea anilor. Acum multa lume scrie, chiar doar pentru acel castig banesc. Am vrut ca acest blog sa fie personal, si asa o sa ramana, desi nu ii acuz pe cei care mai strecoara si articole care le aduc satisfactii financiare, asta in cazul in care articolele sunt scrise moderat, nu unele dupa altele, continand doar reclame. Multumesc pentru cuvintele frumoase!

    Apreciază

  3. Aveti dreptate; s-au umplut blogurile de reclame si reclame si..iar reclame. Cu greu gasesti randuri scrise din adancul inimii, exact asa cum le simte scriitorul. Citesc astfel de bloguri tocmai ca sa nu uit ca oamenii exista si au ganduri si trairi; pentru ca si strazile sunt pline de reclame; si tv-ul, la radio la fel, fluturasi in posta, in autobuz.. peste tot. Multumesc de mentionare. Te citesc mereu cu drag, tocmai pentru ca scrii din inima, parca scrii cu miere.

    Apreciază

  4. ANM, multumesc mult. Si eu sunt destul de selectiva in ceea ce priveste cititul de bloguri. Imi plac oamenii care nu se tem sa scrie despre ei, despre ceea ce sunt si ceea ce traiesc.

    Apreciază

  5. 🙂
    Deci și voi tot 5 ani și tot Ruxandra 🙂

    Blog personal al vrut și eu , blog personal a rămas. Pestriț, cu lacrimi, cu zâmbete…cu schimbări multe de-a lungul timpului, dar cu prieteni câștigați, fie ei și virtuali…
    🙂

    Apreciază

  6. Îți mulțumesc pentru menționare și mă bucur mult că îmi treci pragul. Vă doresc, ție și Evei, mulți mulți ani de bucurie, plini de experiențe frumoase și zâmbete. Cât despre blog, te rog, continuă, se simte că scrii din suflet; asta contează mult.

    Apreciază

    1. Multumesc mult NightOn, pentru toate cuvintele frumoase. Iti doresc tot ce imi doresti tu mie. Si sa scrii multi ani de aici inainte pe blog.

      Apreciază

  7. Ruxandra, imi pare bine sa te cunosc 🙂 chiar daca numai virtual. iti doresc ca acest blog sa-ti aduca multa satisfactie sufleteasca si nu mai sterge sau abandona texte din trecut. si ele fac parte din tine chiar daca peste cativa ani nu le vei mai recunoaste sau le vei considera neadevarate. 🙂

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s