Când timpul sculptează adânc în mine

Privesc caracterul unui om ca pe un trunchi de copac. Calitatile si defectele sunt ramuri, dar baza e aceeasi, neschimbata. Toti oamenii gresesc. Unii o fac involuntar sau intentionat. Nu imi e frica de greseli atat timp cat acestea au rolul de a ma transforma intr-un om matur si responsabil, capabil sa isi asume anumite fapte. Am invatat din greselile altora, dar cel mai mult din ale mele, caci din fiecare experienta am retinut si invatat ceva.

Viata te schimba. Drumurile pe care pasesti te schimba.

Marilyn Ferguson afirma : “Nimeni nu poate convinge pe altul sa se schimbe. Fiecare dintre noi sta de paza la o usa a transformarii – care nu poate fi deschisa decat pe dinauntru. Nu putem deschide usa altuia nici prin argumente rationale, nici prin seductie sentimentala.”

As vrea sa citesc oameni, nu carti, personalitati, nu minti, as vrea si eu sa pot fi pentru tine o experienta care se desfăsoara sub privirea ta. As vrea sa ma cunosc mai mult prin alte suflete si experiente.

Oamenii se schimba. Isi coloreaza mai mult aripile si dau o nuanta de rosu unui verde mandru, isi ascut si tocesc colturile de suflet apoi isi imbraca personalitatea cu haine ciudate.

E important sa ai oameni potriviti in viata ta. Construiesti, invatand sa lasi in spate acele urme pe care nu le-ai facut tu. Acum ma exprim usor prin scris, desi nu ma sfiesc sa spun un: te iubesc, iarta-ma, sau imi pare rau. Stii, cred ca e esential sa spui ceea ce gandesti si simti, indiferent de modul in care transmiti un mesaj sau cum este perceput de persoana la care ajunge.

Dor ranile pe care ajungi sa le strigi unor oameni care nu au stiut sa te aprecieze, inteleaga si sa te respecte. Nu te dor pe tine, ci pe cei care realizeaza ce au pierdut. Oamenii aia probabil intr-un anumit moment al vietii lor isi vor da seama ca nu sunt cei mai buni, si ca prin viata trebuie sa mergi fara a calca pe suflete, tropaind cu bocancii plini de noroi, pentru ca acea uratenie iti roade inima, in final.

Mi-am închis ranile. Demult. Atunci cand am ales sa privesc inainte si deloc înapoi. Nu ma mai intorc atunci cand aleg sa plec. Si-mi continui drumul, urmand lumina zilei. Sunt recunoscatoare pentru schimbarile care se intampla, pentru faptul ca atunci cand respir mi-e sufletul plin de caldura si ma bucur pentru fiecare moment in care daruiesc. Atât cat sunt capabila sa ofer.

Pe mine ma surprinde viata, din cauza asta nu am timp sa ma plictisesc. Uneori timpul sculpteaza adanc in mine, dandu-mi o forma, un model.

cropped-505336.jpg

 

Anunțuri

4 thoughts on “Când timpul sculptează adânc în mine

  1. Si eu as vrea sa citesc oameni.

    Apreciază

    1. Pentru asta e nevoie de timp trecut prin viata.

      Apreciază

  2. 🙂 imi place

    Apreciază

    1. Ma bucur. 😛

      Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close