Fericirea are chipul tău

De unde am preluat ideea că dragostea nu presupune niciun efort? De pretutindeni. Poeţii scriu despre dragostea la prima vedere, niciodată despre strădaniile depuse în menţinerea unei relaţii amoroase. Interpreţii de romanţe cântă despre clipa vrăjită, nu despre eforturile depuse zi de zi pentru a nu lăsa dragostea să se stingă. Da, păstrarea unei relaţii este dificilă. Da, e nevoie de timp şi de energie, de sensibilitate şi înţelegerea deplină a lucrurilor. Dar o relaţie ne poate oferi satisfacţii imense şi merită să fie cultivată şi protejată.

Am mai spus şi cu alte ocazii că revistele, site-urile, blogurile care te învaţă în zece paşi cum să fii un om fericit sau care încearcă să îţi arate cum să obţii fericirea, mi se par inutile şi pentru mine reprezintă o pierdere de timp. Mi-amintesc de zilele alea în care vorbeam şi-ţi spuneam că nu mai am nevoie de nimic, că nu mai cred în nimic şi că nu mai aştept nimic.

Atunci îmi închisesem sufletul.

Nu mai aşteptam fericirea şi începusem să mă îndoiesc de existenţa ei. Căutam priviri care să îmi confirme că cineva a întâlnit-o. Că o simte, că are grijă de ea şi că o învaţă să crească. În perioada aia aveam nevoie de odihnă, nu făcusem pace cu mine, îmi simţeam plămânii prea obosiţi şi pulsul prea accelerat.

După mult timp, mi-am dat seama că eu eram cea care a ridicat bariere şi-a închis uşi. Eu eram cea care respingea cu vehemenţă şi cea care nu accepta niciun pas îndreptat în direcţia ei. Apoi m-am lăsat să simt, să sper, să visez, să iubesc.

Şi-am descoperit că fericirea se afla în mine, ascunsă bine şi ţinută la loc sigur. Fericirea sau nefericirea oamenilor este în mare parte opera lor. Şi ştiam că venise momentul să aleg.

Am învăţat să mă iubesc pe mine în fiecare zi, şi atunci când mă trezesc, şi înainte să adorm, şi-mi spuneam în gând: sunt importantă, valoroasă, inteligentă, iubitoare, aştept mult de la mine, nu există obstacol pe care să nu îl pot învinge.

M-am hotărât să fac tot ce îmi propun, să îmi exprim iubirea atunci când o simt, mi-am stabilit scopuri în viaţă şi ştiu că trebuie să lupt până le voi obţine. Am luptat întotdeauna, de ce nu aş face-o şi acum? Nu invidiez pe nimeni pentru ceea ce are sau ceea ce este. Mă bucur sincer pentru reuşitele celor din jurul meu iar atunci când pot le ofer tot sprijinul meu.

M-am trezit cu un surâs pe buze şi am vrut doar să observ în jurul meu, căutând să descopăr în fiecare lucru partea cea mai bună şi frumoasă. Apoi m-am gândit la fericirea aia minunată, trăită în doi. La împlinire şi la toate lucrurile care merită explorate şi păstrate.

Fericirea se trăieşte în doi. Câtă vreme voi sufla numai eu în pânzele corăbiei mele, aceasta va sta pe loc. Fiindcă este nevoie de două suflete să o facă să plutească. Să dea vieţii, muncii, timpului un scop. Să simti. Să ai curaj să te întrebi dacă eşti fericit şi să îţi răspunzi pe nerăsuflate ‘Da’. Şi apoi, să îţi săruţi mulţumită iubitul. Căci chipul lui este chipul fericirii tale.

happy-couple2

 

Anunțuri

11 gânduri despre &8222;Fericirea are chipul tău&8221;

  1. Călin 20 Iul 2013 / 12:13

    fericire de unul singur nu prea există. oricât de mult ţi-ar plăcea de propria persoană, oricât de mult te-ai aprecia şi oricât ai încerca să te amăgeşti că îţi eşti suficientă, tot singurătate se cheamă…

    Apreciază

  2. O Evă 20 Iul 2013 / 12:30

    Calin, stiu, asta am si incercat sa transmit prin postul asta.

    Apreciază

  3. littlebutterfly 20 Iul 2013 / 12:48

    eu sunt de parere ca poti sa fi fericit cu tine insuti cand iti dai seama ca pt moment nu ai nevoie de cineva langa tine… mai bine fericit cu tine insuti decat singur in 2…parerea mea 🙂 oricum fericirea de unul singur nu dureaza atat de mult cat dureaza feicirea in 2 🙂

    Apreciază

  4. O Evă 20 Iul 2013 / 12:53

    Da, poti fi fericit cu tine, atat timp cat iti eşti suficient şi eşti împăcat cu tine şi viaţa ta. În acelaşi timp fericirea în doi e mult mai dulce.

    Apreciază

  5. Adriana 20 Iul 2013 / 19:41

    Eu nu pot vorbi despre fericire ca şi concept. Rar o fac. La fel şi cu iubirea. Cred că mi-ar trebui îndemânarea ta de a împleti cuvintele. Eu ŞTIU că timpurile se împart pe perioade când putem face tot ce ai spus mai sus şi când nu putem face asta , de parcă cineva ne-a implantat cip-uri negre fără informaţie. Nu vreau sa-mi aduc aminte de cip-ul meu, vreau sa cred că toti, absolut toti ne oglindim in chipul drag de langa noi. Şi de nu e asa…sper…să fie. Te pup….

    Apreciază

  6. O Evă 20 Iul 2013 / 19:45

    Adriana, eu vad ca poti vorbi foarte frumos. Te pup.

    Apreciază

  7. Adrian 21 Iul 2013 / 0:10

    „Fiindcă este nevoie de două suflete să o facă să plutească.” – sună foarte frumos!
    Vânt prielnic şi pânze umflate!

    Apreciază

  8. drstoicadrstoica 21 Iul 2013 / 21:06

    Dacă nu te iubești întâi pe tine însuți / însăți, e imposibil să iubești pe altcineva cât să te facă fericit/fericită.
    Minunat scris! Pornești din tine, treci peste gropile sentimentale (iar sentimentele sunt multe), plutești întâi de una singură și restul apare când te aștepți mai puțin. Atunci când disperarea că nu apare se va fi stins deja. Deschiderea ta frumoasă către frumos face frumusețea să vină singură către tine.

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s