Oameni mici cu suflete mari

Stăteam aşezată pe canapea, bând ceai cu gheaţă cu bunica.
În timp ce vorbeam despre viaţă, căsătorie, responsabilităţi şi obligaţii ale adulţilor, bunica, învârtind cuburile de gheaţă din pahar, se uita fix la mine.

Niciodată să nu-ţi uiţi prietenii, mă sfătui, învârtind frunzele de ceai din fundul paharului. Ei vor deveni de fiecare dată mai importanţi odată cu trecerea timpului. Nu contează cât de mult îţi iubeşti bărbatul, nu contează cât de mult îţi iubeşti copiii pe care ii ai, vei avea nevoie de ei.

Aminteşte-ţi să ieşi cu prietenele tale mereu, să faci lucruri impreuna cu ele. Aminteşte-ţi că atunci când spun prietenele tale, ma refer la TOATE femeile, prietenele tale, fiicele tale şi toate celelalte femei care sunt legate de tine.  Vei avea nevoie de ele. De femei intotdeauna vom avea nevoie.

Conform celor ce s-au petrecut, una după alta, ea a înţeles tot mai mult la ceea ce se referea bunica ei. La fel cum timpul şi natura îşi prezintă schimbările şi misterele în viaţa unei femei, adevăratele tale prietene se vor păstra întotdeauna. După câte am trecut prin viaţa asta, am invăţat următoarele:

  • Timpul trece.
  • Viaţa se trăieste.
  • Copiii cresc.
  • Oamenii vin şi pleacă.
  • Inima se rupe.
  • Părinţii mor.
  • Viaţa te învaţă.

DAR prietenii tăi întotdeauna vor fi aici, nu contează cât timp şi câte mile există între voi. Un prieten niciodată nu este prea departe ca sa ajungi la el când ai nevoie de el. Când trebuie să mergi pe un drum singuratic şi trebuie să o faci pentru tine însăţi, oamenii din viaţa ta vor fi în jurul tău, îndrumându-te, rugându-se pentru tine, împingându-te, intervenind pentru tine şi aşteptându-te cu braţele deschise la sfârşitul drumului.

Uneori, chiar călcând regulile, vor merge alături de tine…sau vor veni să-ţi uşureze încărcătura.

Cunosc suficient de multe femei care au prietene de-o viaţă. Şi-mi place să ştiu că fac o mulţime de lucruri împreună, râd, glumesc, se tachinează, se sprijină, îşi sunt aproape. La mine nu a funcţionat aşa. Am avut prietene cărora le-am dat totul, le-am fost punct de sprijin, le-am înţeles şi apreciat, dar care într-un anumit moment critic pentru mine, mi-au întors spatele şi au plecat. Timpul m-a învăţat să nu mai caut prietenii adevărate, trainice, într-o femeie.

Nu ştiu cum funţionăm, noi, ca oameni, în anumite etape ale vieţii nostre. Tot ce ştiu e că pot să comunic mult mai uşor mental şi sufleteşte cu un bărbat. Pot să îi spun fără reţineri ce simt, ce mă doare, ce mă bucură, ce mă pasionează. Pot fi eu, fără să fiu nevoită să selectez înainte ce să spun şi ce nu. Ador prietenia cu un bărbat atunci când el se simte liber alături de mine, când nu se ştie îngrădit şi când vine la mine să-mi povestească ce-l frământă şi ce-l face fericit.

Da, prietenia se poate transforma în iubire, dacă amândoi nutresc aceleaşi sentimente. Cred cu tărie că cea mai frumoasă poveste de dragoste este cea care pleacă de la o prietenie sinceră şi deschisă. Ella Wilcox spunea că orice dragoste care nu are la bază prietenia, este ca un castel construit pe nisip.

Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe şi la distanţă. Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevărată. Am învăţat că indiferent cât de bun îţi este un prieten, oricum te va răni din când în când, iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.

Mai ştiu că un prieten adevărat este cel care dăruieşte fără un motiv, care iubeşte fără o condiţie, care vorbeşte fără un interes, şi care are grijă de tine fără a aştepta ceva în schimb.

1

Reclame

8 comentarii

  1. Am avut prieteni al căror drum nu l-am mai înţeles, am trădat un prieten, chiar dacă termenul e prea puternic, dar privindu-i săgeţile ochilor când trec pe lângă el ştiu că aşa a fost; am simţit alinare prietenească de unde mă aşteptam mai puţin, cred în prietenia bărbat femeie, cred în dragostea ce se poate naşte din prietenie, şi cu toate astea sunt destul de reticentă să mai povestesc prietenilor ceva ….important ACUM. De ce? Pentru că nu cred in cuvantul…totdeauna…

    Apreciază

  2. Asa am gandit si eu candva. NU mai credeam in cuvantul intotdeauna, atunci cand viata mi-a furat omul care mi-era cel mai bun prieten. Imi dau seama ca de fapt acest intotdeauna exista, ca-l poti ajuta sa creasca si ca-l poti face parte din sufletul tau.

    Apreciază

  3. Se spune că lumea mea exterioară e oglindirea perfectă a lumii mele interioare. Și învăț să fac frumos în mine, ca să am parte de frumos și în afară. 🙂
    Cred că partea cu iubirea care vine dintr-o prietenie sinceră e destul de adevărată. Inclusiv psihologia susține afirmația ta din articol. Când dăm drumul la dopamină – hormonul noutății, al motivației și-al recompensei – și ne hrănim cu sex din prima, iubirea durează doi ani; se știe, nu? 🙂 Când lăsăm întâi oxitocina – hormonul iubirii – să-și facă de cap, povestea poate dura minunat o viață întreagă.

    Apreciază

  4. Oricat de bun ar fi un prieten, tot te va rani din cand in cand, iar tu trebuie sa il ierti pentru asta! -Nici ca puteam sa o spun mai bine de atat.

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s