Jurnalul sufletului meu

Primele poezii am început să le scriu pe la 11 ani. Descoperisem că îmi place să mă joc cu literele, îmi placea să dau formă cuvintelor şi să le adun pe aceeaşi pagină. După vreo 2 ani am zis să încerc să scriu şi proză. Mi-a plăcut atât de mult, încât am lăsat deoparte lumea fascinantă a strofelor, rimelor şi a cuvintelor aranjate frumos în strofe.

Am iubit profund literatura. În profesorii mei am găsit adevăraţi îndrumători, care m-au îndemnat să merg mai departe, pe acel drum, m-au încurajat să particip la olimpiade şi petreceau ore peste program pentru a îmi citi operele şi pentru a mă corecta acolo unde existau greşeli. Citeam mult mai mult decât ceilalţi colegi. Sorbeam fiecare cuvânt din fiecare operă şi îndrăgeam fiecare personaj. Iubeam orele în care făceam analiză pe text.

Îmi plăcea să îmi spun părerea, să critic sau să aprob, să aduc argumente în funcţie de fiecare întâmplare descrisă într-o anumită carte. Vroiam să citesc cât mai mult, să descopăr cât mai mult, să învăţ cât mai mult.

În mine se dădeau diverse lupte. Încercam să uit anumite lucruri care şi-au lăsat grav amprenta asupra sufletului meu. Îmi doream să mă redescopăr, să mă cunosc, să mă iubesc, să mă iert. Multe gânduri se derulau în mintea mea. Dar nu le puteam exprima, ci le lăsam ascunse undeva, într-un colţ de suflet. Atunci m-am hotărât să scriu într-un jurnal. Era moda aia nebună cu jurnale cu lăcăţel, roz, colorate, cu fel de fel de desene interesante. Nu mi-au plăcut, păreau prea copilăreşti pentru ceea ce aveam de gând să pun în acel jurnal.

De fel, sunt complicată, încăpăţânată, şi ambiţioasă. Da, chiar sunt. Dacă stau bine să mă gândesc, de fiecare dată când mi-am propus un lucru, când mi-am dorit ceva, s-a întâmplat. Am avut fiecare lucru pe care mi l-am dorit, şi nu pentru a-mi satisface un capriciu, ci pentru că îmi doream să îmi liniştesc sufletul.

Văzusem într-o vitrină o agendă, frumos învelită, cu pagini fine şi legată într-un mod aparte. Până şi şnurul ăla care o ajuta să se închidă m-a fascinat. Sau poate că tocmai ăla m-a făcut să îmi doresc acea agendă, caiet, sau nu ştiu cum să îl numesc. Vreo 2 luni am pus deoparte banii daţi de bunica, dar nu am spus la nimeni. Şi-apoi mi-am cumpărat paginile în care urma să îmi aştern gândurile.

Am venit încântată la bunica, i-am arătat ce achiziţionasem, şi s-a bucurat pentru mine. Mama nici acum nu ştie nimic. Nici nu cred că ar fi interesat-o. Apoi am dezvoltat un fel de pasiune pentru agende, caiete, carneţele.

Mă fascina faptul că fiecare gând ajungea acolo, între acele pagini. Puteam scrie absolut orice, nu aveam de cine să mă feresc, de cine să mă ascund. Mă redescopeream, mă scriam, mă aveam acolo, dincolo de acel şnur frumos legat.

Scriam, dar numai atunci când sufletul meu voia să se elibereze. Scriam atunci când voiam să cert pe cineva, sau când doar simţeam nevoia să plâng acolo. Mi-am permis să plâng în timp ce mi-am scris cuvintele. Apoi am mers mai departe, cu acelaşi zâmbet afişat celor de lângă mine. Nimeni nu a ştiut nimic.

Şi acum scriu. Mă ajută. Îmi place. Am amintirile mereu cu mine.

Am deschis blogul ăsta pentru că vreau să am ce reciti peste câţiva ani. Vreau să îmi aduc aminte de mine, aşa cum sunt acum şi să resimt fiecare zbucium, fiecare emoţie, fiecare zâmbet.

Scriu pentru mine, apoi pentru voi. Scriu pentru că am ceva de spus, ceva de transmis, ceva de îndeplinit.

Scriu pentru că pot.

31729_125697660788414_477768_n

Reclame

8 comentarii

  1. Buna, m-am recunoscut perfect in ceea ce ai scris, am aceleasi pasiuni pentru carti, cuvinte. caiete, carnetele, pixuri, etc. Ieri mi-am cumparat o geanta si pentru ea, o agenduta s-o am pe drum, nu stiu pentru ce m-am bucurat mai mult.

    Apreciază

  2. @Calin, eu inca nu m-am vindecat, tot imi plac.

    @greenleaffy, bine ai venit pe aici! Si eu mai umblu cu agende dupa mine, nu cred ca o sa scap vreodata de pasiunea asta ciudata,

    Apreciază

  3. În începutul articolului ai descris-o pe Karla, fiica mea de 12 ani! 🙂
    „Scriu pentru că pot.” – Te citesc pentru că îmi place!

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s