Suntem egali, dar de fapt nu suntem

Am mai discutat acum ceva timp, de fapt acum foarte mult timp, într-un articol, despre egalitatea dintre sexe. Mi-amintesc bine că atunci am stârnit o mulţime de reacţii şi discuţii unde părerile erau împărţite. Asta îmi şi propusesem.

Am senzaţia că femeile îşi doresc tot mai mult să ce compare cu bărbaţii, să îi prindă din urmă, să-şi demonstreze exambusiness exam că pot face toate acele lucruri pe care le poate face un mascul. Eu văd oamenii, aşa cum mi se arată, foarte diferiţi, speciali, complementari.

Văd femeile şi bărbaţii ca două piese dintr-un puzzle, care intră perfect una-ntr-alta.

Cred că niciunei femei nu i-ar face plăcere să fie tratată ca un bărbat. Eu n-aş şti şi nici n-aş vrea să învăţ să repar o chiuvetă, să repar instalaţii sau să car chestii infernal de grele. Şi uite, cu toată dorinţa de egalitate, femeile tot la bărbat apelează atunci când nu pot desface un amărât de borcan.

Sunt de acord cu egalitatea dintre femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte drepturile acestora. Femeile nu sunt 070-158 inferioare bărbaţilor, şi nici invers. Suntem diferiţi şi tocmai asta ne face să avem nevoie unii de ceilalţi şi să ne completăm.

Femeile, parte din ele, se consideră minunate doar pentru faptul că au dat naştere unui copil. Şi eu am născut un copil, dar ăsta este un lucru firesc, natural, specific femeiesc. Dacă un bărbat nu poate naşte şi nu ajunge să cunoască niciodată durerile facerii, asta nu înseamnă că femeia îi este în vreun fel superioară. Ba chiar deloc.

Avem sexe diferite, nevoi diferite, preocupări diferite, ambiţii diferite. Trebuie doar să ştim cum să le îmbinăm şi să le aducem aproape de cel pe care îl dorim alături de noi.

O femeie vrea un bărbat frumos, puternic şi viril.

O femeie are nevoie de atenţie, protecţie, siguranţă. Un bărbat i le poate oferi, chiar numai printr-o îmbrăţişare, atunci când se cuibăreşte la pieptul lui şi se simte ocrotită.

Pozitia socială a femeii în Egiptul antic era determinată în mod decisiv de poziţia tatălui sau a soţului, însă ea avea drepturi egale cu cele ale bărbatului. Chiar dacă bărbatul era considerat capul familiei, femeia era tratată mult mai bine comparativ cu celelalte civilizaţii antice: egiptencele aveau mai multă libertate, mai multă putere şi mai multe drepturi.

In legislaţia romană, după căsătorie, femeia trecea de la autoritatea tatălui la cea a soţului. Deabia în secolul I i.e.n., femeile romane au început să aibă o mai mare libertate.

Femeilor romane nu le era permis să deţină afaceri proprii. După o lungă perioadă de timp, în care femeilor nu le-au fost permise nici măcar sugestiile, bărbaţii au început să fie interesaţi de opiniile şi sfaturile nevestelor.

In Grecia antică, femeile erau considerate fiinţe inferioare, cu un nivel de inteligenţă puţin mai ridicat decât cel al copiilor. Filozofii credeau că femeile aveau emoţii puternice şi minţi slabe. Din acest motiv ele trebuiau protejate de ele însele.

În Arabia Saudită, cea mai tradiţionalistă dintre ţările arabe, femeile n-au încă drept de vot, n-au voie nu numai să conducă o maşina, dar nici măcar să meargă pe bicicletă. În autobuze, au locuri rezervate în spate, separat de ceilalţi călatori, iar interacţiunea cu bărbaţii este considerată
generatoare de promiscuitate şi trebuie evitată cu orice preţ.

Bine că nu m-am născut acolo!

Nu susţin mentalitatea conform căreia femeia trebuie să stea la cratiţă şi să cadă în genunchi în faţa bărbatului când acesta se întoarce obosit de la serviciu.

Şi ca să nu ne abatem de la subiect, spun că avem cu toţii două mâini, două picioare, bărbaţii nu ar mai trebui să considere că toate responsabilităţile casnice revin femeii. Ba ştiu bine că bărbaţii sunt recunoscuţii fiind buni bucătari şi nu le scade gradul dacă spală o farfurie. Deci, să ne ajutăm, să ne susţinem, să ne fim alături, nu să ne pasăm atribuţiile unul altuia.

Închei cu un citat care îmi place şi care nu a ajuns acolo unde trebuia să ajungă.

A fi împreună este un început, a rămâne împreună este un progres, dar a lucra împreună este un succes.- Henry Ford.

5093e41217c8f

Reclame

8 comentarii

  1. Eu zic că nu suntem egali (și aici nu mă refer la drepturi). Suntem diferiți. Asta neînsemnând că suntem mai răi sau mai buni. Este o vorbă care zice că cine se aseamănă se adună. Când vine vorba despre bărbați și femei, mai important mi se pare ca cine se completează mai bine cu celălalt să meargă, alături, împreună.

    Apreciază

  2. Apropo de treburile casnice pe mine ma infurie cmplit sustinerea ca femeii I se cuvine sa realizeze treburile casnice pt ca e rolul ei. E absurd din moment ce acum lucreaza si ea. Intelegeam daca nu lucra sa faca treburile casnice dar acum, munca ar trebui putin impartita. De ex cunosc cazuri in care barbatul e in somaj si femeia lucreaza, dar e ea cea care se trezeste la 6 sa faca curatenie si mancare si el deabia ISI pune sngur in farfurie in lipsa ei. Nu e trist ca exista o astfel de nedreptate?

    Apreciază

  3. Damaris, vina este a femeii, nu a barbatului. Sa iti spun de ce: pentru ca accepta. Am fost si eu in situatia asta si mi se parea normal sa fac eu TOTUL, in timp ce el se relaxa jucandu-se la calculator. Si mai aveam si-un bebe dupa care trebuia sa ma plimb non-stop, ca deabia invata sa mearga de-a busilea, si sa fiu tot timpul langa copil plus toate celelalte treburi. Deci da, vina e a femeii.

    De multe ori femeile, incearca sa ii multumeasca pe barbati. Si li se pare firesc sa preia mare parte din responsabilitati. Numai ca la un moment dat isi dau seama ca nu mai pot. Ca e mult stres, presiune, oboseala. Si au nevoie de ajutor, au nevoie sa simta ca pot face toate acele lucruri impreuna, daca au o viata impreuna.

    Barbatii au fost invatati, mare parte din ceea ce au vazut in familie, ca barbatul e cocosul, ca el e capul familiei, ca el munceste, sustine familia, iar femeia trebuie sa stearga in urma pasilor lui. Da, nici eu nu sunt de acord cu asta. La capitolul asta cred ca atat femeile cat si barbatii sunt egali si ar trebui sa se ajute, sustina, sprijine, pentru ca ambii lucreaza, depun eforturi, sunt obositi.

    Apreciază

    1. Da, ai dreptate pt ca unele cred ca asta le face mai femei dar de ex cunosc un caz in care femeia a cerut dreptate in bucatarie si a fost jignita si batuta pt asta. Trebuia sa se fi despartit de acel individ poate, dar a convis- o ca barbatul e mai rational si are intotdeauna dreptate. In Fine, da, vina e a intregii societati cred.

      Apreciază

  4. Aceasta ambitie vine din frustrare, vreme de secole femeia a fost nesocotita, umilita, ranita. Acum, fara voie vrea egalitate si de ce nu suprematie, uitand de o consecinta grava, masculinizarea.

    Apreciază

  5. Multă, multă vreme am trăit singură. Am locuit singură. Am învăţat să fac lucruri care nu ţineau de mine, uneori erau doar ale lor, ale bărbaţilor, dar niciodată nu am vrut să fiu tratată altfel decât ceea ce sunt: femeie. Faptul că ne inlocuim in lucruri pe care le putem face fiecare nu inseamnă decat adaptare. A înţelege angrenajul este nevoie de debarasare de prejudecăţi. Articolul tău e tare frumos şi îmi plac exemplele amintite. Îmi creează o lume de care mă simt străină şi mă bucur că trăiesc in a mea!

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s