Locul în care îmi îmbrac sufletul

Ţi s-a întâmplat simţi nu mai aparţii locului în care te afli? Ţi s-a întâmplat ca atunci când te reîntorci acasă după o zi lungă şi grea, simţi spaţiul prea mic şi tăcerea pe grea? Acasă nu mai e acasă. Acasă e locul acela cald şi comfortabil, unde îţi poţi asculta gândurile şi tot acolo unde liniştea îţi pătrunde direct în suflet. Acasă e locul în care îmi las cuvintele se scrie şi simţurile se dezlănţuie.

Văd locurile pe un mozaic, doar uneori se întâmpla simt o piesă lipseşte, sau s-a desprins şi încă o mai caut. Aud acelaşi cântec vechi, bătând la aceeaşi tobă. Iar acum mi-e dor de fragmente din copilăria mea, mi-e dor de casa veche de la ţară, de mirosul ierbii proaspăt cosite, de trandafirii roşii de pe alee, plini de rouă într-o dimineaţă senină de vară.

În acelaşi timp, nu mai gândesc la mine ca la un copil. Sunt zile în care nu am chef fiu perfectă. Sunt zile în care nu am chef fiu amabilă şi veselă. Sunt zile în care am nevoie doar de mine.

Fiecare experienţa m-a ajutat evoluez. Acum, în acest moment, defineşte acea stare de încredere în BINE, de bucurie, de suflet deschis. Starea asta face îmi dau seama deschiderea către mine însămi şi către cei care îmi sunt alături, îmi îmbogăţeşte viaţa, mintea şi fiecare trăire.

Nu compar cu nimeni, pentru niciun om nu se poate compara cu un altul. Suntem unici, în felul nostru, si trebuie doar învăţăm ne iubim. Iar eu m-am hotărât îmi acord timpul de care am nevoie, spaţiul care îmi lipseşte, afecţiunea pe care mult timp am uitat mi-o ofer.

Fiecare din noi are în suflet ceva ce mocneşte, o scânteie ce abia aşteaptă se transforme într-un foc puternic, iar acea scânteie se numeşte ,,viaţa’’.

Fără vreau, am observat în ultima perioadă am început fac unele lucruri de care ani de zile uitasem:

  • trăiesc fiecare zi cu bucuria unui copil, şi-alături de un copil minunat
  • împart bucuria cu cei care vor aproape şi care-mi sunt balsam pentru suflet
  • împiedic şi cad, dar ridic cu entuziasmul copilului care abia învăţa meargă
  • conduc cu viteză spre ambiţiile şi visurile mele
  • iubesc curat şi inocent, şi-mi deschid inima în faţa surprizelor vieţii

Nu are nicio importantă locuiesc în Bucuresti sau Pariş, New York sau Honolulu. Locul meu este în propria persoană, indiferent ce drumuri voi avea de parcurs.

Pentru mine, acum, acasă eşti tu, atunci când alerg către tine ţi povestesc ce mi s-a întâmplat şi ştiu nu mai e nevoie bat la uşa inimii tale căci uşa e larg deschisă.

Acasă îmi pot dezbrăcă sufletul pentru a-l putea reîmbrăca, atent, cu bunătate, iubire şi fericire.

bucuria

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Locul în care îmi îmbrac sufletul&8221;

  1. George 1 Iun 2013 / 11:13

    Deschiderea catre tine inseamna deschidere catre ceilalti. Si o sa-ti spun asta pana cand o sa intelegi ca daca tu te iubesti te vor iubi si ceilalti!

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s