Când pleci, să iei cuvintele astea cu tine

Sunt oameni pe care mi-aş fi dorit să nu îi fi cunoscut. Sunt oameni care n-au ştiut să mă aprecieze pentru ceea ce sunt sau măcar să-mi arate respectul pe care-l meritam. Sunt oameni pe care i-am alungat abia în momentul în care sufletul meu n-a mai putut să-i accepte şi să-i păstreze. Când oamenii din jur te dezamăgesc, când te simţi descurajat şi singur, te ascunzi în carapacea ta şi-ţi macini singur neliniştile.

Dar vine o vreme când te hotărăşti să crezi în oameni, cel puţin încă o dată. Şi-ţi deschizi porţile sufletului, oferind căldură şi alinare celor ce au nevoie de ea. Când crezi în tine, când zâmbeşti, când râzi, când trăieşti cu adevărat tot ce ţi se întâmplă, oamenii te privesc în aşa fel de parcă te-ar vedea pentru prima oară, deşi poate de multe ori au trecut pe langă tine fară să te observe.

Eu râd tot timpul. Pentru că îmi place să fiu veselă şi să fiu înconjurată de oameni optimişti, deşi se întâmpla ca nimeni să nu ghicească ce se află în spatele unui zâmbet. Mi-e greu să cred în sinceritatea semenilor mei, atât timp cât foarte mulţi sunt obişnuiţi să mintă cu neruşinare. Pur şi simplu mă doare să văd un om care mă priveşte în ochi şi încearcă să mă mintă atât de bine, astfel încât şi el ajunge să-şi confunde rolul. Şi-atunci tac, deşi se rup multe-n mine.

Nu cred în coincidenţe, dar cred cu tărie că totul se întâmplă atunci când e momentul. E plăcut şi liniştitor să ai om drag alături, om care ţi-arată căldură şi disponibilitate, si care este acolo, pentru tine. Nu doar pentru că ai nevoie, ci pentru că asta îţi doreşti. Sunt oameni care apar în viaţa noastră poate pentru a ne învăţa ceva, pentru a ne asculta sau pentru a ne iubi. Sunt oameni care apar exact în momentul în care credeai că dincolo de uşă nu te aşteaptă nimeni.

Şi îţi doresc câteva lucruri, pe care să le iei cu tine atunci când vei pleca:

Îţi doresc prieteni adevăraţi care să te iubească pentru ceea ce eşti. Îţi doresc să poţi aprecia viaţa  din  fiecare  strop de ploaie  şi frumuseţea oricărui  nor gri de pe cer. Când crezi că nu-I mai auzi glasul, când poverile sunt prea mari, când rănile sunt prea adânci şi durerile prea apăsătoare, când dezamăgirea  te însoţeşte şi rămâi cu un gust amar, când te rogi şi Dumnezeu îţi spune să aştepţi, priveşte linia orizontului şi închide ochii…

Învaţă să te laşi iubit. Îţi doresc ca bucuria din inima ta să acopere orice durere sau dezamăgire. Orice încercare să îţi aducă mai multă iubire decât ziua precedentă. Apreciază îmbrăţişarea unui copil şi vorbele înţelepte rostite de un bătrân. Îţi doresc să nu te ascunzi în spatele numelui şi meritelor tale ci să poţi răspunde cu inima.

Îţi doresc să rămâi neschimbat şi permanent aproape. 

hWlreEGvjkwx362x3Phrn64To1_500

Reclame

10 comentarii

  1. Bineinteles. N-am scris niciodata nimanui. Acum am facut-o pentru ca vreau ca gandurile astea sa-i ajunga-n suflet. Sau macar sa le poarte o vreme. Merita mai mult decat pot cuprinde in cuvinte. Si cred ca in viata fiecaruia exista un om catre care sa indrepti ganduri bune.

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s