O să-ţi spun câteva lucruri despre mine

Nu ştiu de ce m-am reapucat să scriu pe blog. Poate pentru ca-mi face bine. Poate că asta este modul în care mă exteriorizez cel mai uşor, fără sa-i încarc pe cei din jur cu gânduri negative sau întâmplări care poate nu pot aduce zâmbete pe chipul oricui. Nu scriu pentru ceilalţi, scriu pentru liniştea sufletului meu. Nu sunt o pesimistă sau o tipă care vede viaţa doar din prisma evenimentelor nefericite care s-au întâmplat de-a lungul anilor. Chiar nu.

Zâmbesc tot timpul. Râd mult. Vorbesc destul de mult, în funcţie de persoanele care sunt dispuse să mă asculte.

Greşesc atunci când mă aprind repede şi mă linistesc la fel de repede. Îmi place să ascult şi sa-nvat câte ceva de la cei din jurul meu. Fiecare om are în spate o poveste de viaţa, iar pe umerii unora atârna greutăţi imense. Nu le pot atinge sufletele dar îi pot tine de mâna si-i pot mângâia.

Mă văd o femeie suficient de puternică, o femeie care nu se sfieşte să o ia de la capăt ori de câte ori este nevoie. Dar nu mi-a fost uşor. De atâtea ori m-am simţit singură, am adunat atâta deznădejde încât de multe ori mi-a lipsit un umăr pe care să mă pot sprijini.

Şi am mers mai departe. Timid, am păşit încet dar cu încredere. Sunt oameni care atunci când te văd cum cazi te lovesc mai tare în loc să îţi întindă mâna şi să te scuture de praf.

Si-mi spune un om drag că viaţa e o călătorie. Trebuie doar să trăiesti intens, să-ţi oferi caldura şi să primeşti în suflet iubirea.

Iubirea e de multe feluri. Atât de complexă şi aducătoare de senzaţii noi şi frumoase. Vorbesc de iubirea pentru partener, de iubirea pentru copii, părinti, fraţi , bunici, sau alte rude. Şi totuşi, iubirea este respiraţia minţii care ne menţine în dinamica vieţii. Eu iubesc, tu iubeşti, el iubeşte, noi iubim, voi iubiţi, ei iubesc. De n-ar fi doar o conjugare, ci realitate. Dragostea nu se uită, ea rămâne în memoria sufletului.

Am o Evă care mă aşteaptă în fiecare zi cu braţele deschise şi care-mi oferă mult din iubirea care se cuibăreşte în sufleţelul ei mic şi firav. Şi n-am crezut că pot învăţa atatea de la copilul meu. Sau că voi simţi fiori privindu-i setea de cunoaştere şi inocenţa din privire. N-am crezut că a fi mamă implică atât de multe. Şi n-am crezut că o să mă descurc singură. Dar fiecare zi e un motiv să ofer zâmbete, ştiind că am alături un pui de om care mi-arată ce-nseamnă să fii fericit, senin, entuziast şi permanent cu sclipire în privire.

Mă întristează că nu pot face mai mult, dar sper să ştiu să fiu o mamă bună. Să-i fiu şi mamă şi prietenă, ceea ce mi-am dorit dintotdeauna de la mama. Şi-o să fiu acolo, ori de câte ori va avea nevoie. Asta contează cu adevărat, nu doar pentru un copil, ci pentru orice OM.

Azi mi-a fost bine, c-am avut om drag alături şi-am râs cu poftă. Şi-acu mă dor fălcile. E bine când e acolo, când ştiu că m-ascultă, când văd că-mi zâmbeşte frumos şi mai ales când ştiu că nu există bariere peste care să fiu nevoită să trec. E un sentiment plăcut atunci când poţi fi tu, fără secrete şi fără temeri.

Şi-ţi mulţumesc şi aici..

64949_309624705815633_1236626625_n_large

Reclame

10 comentarii

  1. Chiar are dreptate Javra ca tonul este altul, optimist. Este minunat sa fii mama, experimentez si eu pe propria piele pentru prima data ….sa fii si prietena fiicei tale – iata o minune care, cred eu, deja se intampla in cazul tau ….

    Apreciază

  2. Multumesc, Alexandra. Da, e minunat sa fii mama. Stai sa vezi cat de minunat o sa fie mai incolo. Sper sa reusesc sa fiu si mama si prietena in acelasi timp, asta imi doresc.

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s