N-am învăţat din greşelile altora

Cine nu vrea să greşească nu trebuie să meargă la război. Cei care se mărginesc să-i critice doar pe ceilalţi şi să le scoată în evidenţă greşelile, fac ei înşişi cea mai mare greşeală din lume. Ca să intri în tagma negustorilor de critici nu se cere nici un fel de talent, nici un fel de sacrificiu, nici un fel de geniu, nici un fel de pregătire şi nici măcar o fărâmă de… caracter. – Napoleon Bonaparte.

N-am învăţat din greşelile altora, deşi de multe ori le-am văzut tristeţea şi am simţit durerea. Au fost oameni care au încercat să mă protejeze, să mă ferească de eventualele greşeli pe care le-aş fi putut face. Cu toate astea, am greşit. Şi deabia atunci mi-am dat seama de însemnătatea anumitor cuvinte, chiar dacă le-am apreciat şi memorat încă de la început. E omenesc să greşim. Dar trebuie să învăţăm acea lecţie, după fiecare lucru eşuat.

Am învăţat să nu caut la alţii ceea ce este în mine. În felul ăsta pot să dăruiesc necondiţionat, fără să mă aştept ca ceilalţi să mă aprecieze. Până la urmă nimeni nu este obligat să îmi dea ceea ce îmi lipseşte mie, iar neîmplinirea nu fac decât să-mi întunece sufletul. Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească, tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Şi deşi celorlalţi nu le pasă, mie îmi pasă.

Am învăţat că sinceritatea aduce multă linişte sufletească. Durează ani să câştigi încrederea cuiva şi doar câteva secunde să o pierzi.  Am invatat să-mi accept trecutul, fără regrete. Asa am descoperit că pot ierta oamenii, şi, mai ales, că mă pot ierta pe mine, că fiecare întamplare din viaţa mea este o lectie importantă de viaţă.

Am invatat să dau mai multă valoare propriei mele vieţi. Am învăţat să mă preţuiesc pe mine, ca apoi să le acord şi celorlalţi şansa imaginii unei existenţe minunate.

Am învăţat să iubesc, ca să pot să fiu iubită.
large

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;N-am învăţat din greşelile altora&8221;

  1. Javra 11 Mai 2013 / 12:39

    Foarte bine şi frumos, dar de ce eşti singură?
    Eşti prea selectivă? E dreptul tău.
    Trebuie să-ţi iubească şi copilul? Şi asta vine cu timpul. (Asta parcă ştiu, parcă simt.)
    Ţi-e teamă de o nouă deziluzie? După ce cazi, tu rămâi acolo? Nicidecum. Cred că te ridici, te scuturi de praf şi mergi mai departe.
    Acum ştii ce ai de făcut?
    De ce te ascunzi? Scrie şi tu despre tine, dacă n-o faci. Şi pune-ţi o arhivă, un blogroll şi alte nimicuri care se pun pe un blog!
    Am scris acest comentariu fiindcă am citit de trei ori, în trei zile diferite, articolul tău.

    Apreciază

  2. Eva 11 Mai 2013 / 12:48

    Nu inteleg ce articol ai citit de 3 ori in 3 zile diferite. Nu ma ascund, ba cred ca am fost destul de transparenta in articolele de pana acum. Nu sunt singura, ba chiar am oameni dragi in preajma. Daca vorbim de relatie la modul „hai sa construim ceva impreuna”, o sa vina si ea.

    Da, sunt selectiva. Toti suntem. Nu cred ca acceptam orice soi de oameni langa noi. Despre ce sa scriu? Despre cat am iubit/suferit/patimit? Nu vreau ca blogul asta sa devina unul plin de drame, ca multe altele. Da, poate o sa scriu si posturi nu tocmai vesele, in functie de starea pe care o am, dar mi-as dori articole echilibrate, nu-n lacrimi.

    O sa pun si arhiva, si blogroll. Ce mai trebuie?

    Apreciază

  3. sourina 11 Mai 2013 / 18:23

    Din postul tau, sunt de parere ca, toti avem cate ceva de invatat.. 🙂

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s