Tu ştii cum se plânge?

M-a întrebat un copil dacă ştiu cum se plânge. Am zâmbit întâi şi am ridicat un pic din sprânceană. Nu i-am răspuns! Am tăcut şi am privit puţin în jur. Voiam să fiu sigura că vorbeşteM2050-246 cu mine, pentru că privea puţin lateral. Apoi am gândit că n-are rost să-i răspund – mi-era frică… să nu înveţe şi el suferinţa!

Credeam că-l ajut să scape. Că îl feresc. În schimb, mi-am spus că o să-l învăţ să se bucure. El… nu mă mai întreba nimic. Nu m-a întrebat cum se râde dar eu m-am oferit să-i arăt. Am schiţat un surâs naiv. El, nimic! Încerca doar să găsească în ochii mei înţelesulM2050-653 pe care l-ar avea grimasa de pe faţa mea. Mă privea de parcă m-aş fi dezbrăcat în faţa lui, iar eu… Eu nu mai pricepeam nimic.

Avea faţa curată şi ţinea gura între-deschisă, de parcă ar fi vrut să mai zică ceva. Sprâncenele descriau mirarea iar ochii priveau drept şi nu-i zăream decât puţin. Pleoapele erau ornate cu gene lungi şi clipeau foarte rar. Aveam impresia că deloc. M-am gândit, pentru un moment, că staticul privirii semăna cu cea a unui hipnotic. Ar fi vrut să mă mai întrebe ceva…

A vrut să plece apoi s-a întors cu faţa spre cer. Spre mine. Privea spre mine! Am simţit cum îmi picură în suflet lacrimi. Îmi simţeam inima-n gât şi-n tâmple. Am înghiţit greu, în sec. Picioarele mi-erau ca două funii despletite. Genunchii erau moi şi mă-ngrozea gândul unei lacrimi. Lacrima lui. Lacrima ochilor lui. Lacrima ochilor lui orbi. Brusc, dar fără să mi-o explic, mă inundă o stare grea, din ce în ce mai grea. Ochii mei au început să caute pământul. Mi-a curs o lacrimă din mijlocul ochiului….uşor, în jos spre buză. Am prins-o din mers şi am gustat-o. Sarea din ea mi-a dat de înţeles că văd. Şi că lumina, la fel ca şi întunericul, naşte lacrimi!

Era doar un copil. Şi totuşi, de-atunci mă întreb ”Cum se plânge?” Din când în când, încep să plâng şi mă opresc din scris, nu vreau să-mi sufere cuvintele…

large (1)

Reclame

5 comentarii

  1. Cu timpul, fiecare om va simti gustul lacrimilor, doar ca sunt lacrimi de 2 feluri. Lacrimi de fericire sau lacrimi de suferinta. Eu optez pentru fericire pentru ca atunci nu ma doare nimic, dar cand plang din cauza tristetii.. ma doare sufletul:) Succes cu noul tau blog, imi place foarte mult subiectul pe care l-ai ales.

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s