Scrisorile marilor scriitori către iubitele lor

Mihai Eminescu către Veronica Micle:

“Știi tu ce dragă-mi ești? Din ce în ce mai dragă, pentru că în tine s-a încheiatM2050-242 viața mea și cu toate astea – așa ne-a fost scris amânduror – prin despărțiri să trecem ca să se lămurească prin amărăciune sufletele noastre. Scumpă Moțico, nu număra zilele, căci în luna viitoare, în Aprilie, vom fi la un loc pe mult, mult timp și apoi… așa pentruM2050-244 totdeuna. Acesta e cel din urmă termen al amărăciunii noastre, și acesta va trece că vreme este. ș-apoi nu ne va mai despărți nici Dumnezeu, nici dracul.

Te sărut pe gât și după cap și pe obrajii amândoi și “le brin d’amour” pe gură și mânuțele și la coate și pe umăr și rămân al tău.
Emin“

Veronica într-o epistolă din 27 Martie 1880, scrisă la Iaşi şi trimisă la Bucureşti lui Eminescu:

“Afară plouă, eu stau perdută pe gânduri, ura şi indiferenţa oamenilor, lipsa şi depărtarea ta, iubirea mea nespunsă (sic), toate aceste îşi împart rând pe rând fiinţa mea, şi în mijlocul unui vârtej în care mă pierd mă întreb tainic şi acum te întreb pe tine oare această tristă stare de lucruri se va schimba vreodată? Şi te întreb acum pe tine mai serios decât nicicând – tu care spuindu-mi că mă iubeşti m-ai făcut să sufăr amar o iarnă întreagă, încât sufletul mi-i bolnav – te întreb şi te rog să-mi răspunzi face-mă-vei fericită, adecă să ne înţelegem, eu înţeleg fericirea în aceea să fiu lângă tine, să fiu în fine a ta”.

Cioran către Friedgard Thoma:

„Vă mai amintiţi de plimbarea atât de apropiată pe marginea lacului? Din cauza frigului, azi-dimineaţă nu era aproape nimeni acolo. Doar eu cu lacrimile mele. Niciodată în viaţă nu am vărsat atât de multe, fără cea mai mică posibilitate de a râde. Nu înţeleg ce caut pe lumea asta în care fericirea mă face şi mai nefericit decât nefericirea. Pentru mine aţi devenit atât de importantă încât mă întreb cum va sfârşi întâlnirea noastră. Aş vrea să evadez cu dumneavoastră într-o insulă părăsită şi să plâng toată ziua. Acest loc mi-a devenit brusc drag pentru că îl cunoaşteţi şi îl îndrăgiţi”.

Lucian Blaga către Cornelia Brediceanu:

,,Dacă tu eşti a mea, dacă tu îţi dăruieşti eul tău-mie, atunci şi eu o să-ţi dăruiesc ţie şi tuturor celorlalţi lucruri frumoase, unice în felul lor…Altfel, crede-mă, aş închide buzele şi aş tăcea viaţa întreagă, căci nu ar putea vorbi cineva, dacă te-a piedut. Aş tăcea retras în mine, şi nimeni n-ar şti după moartea mea, că am trăit. Un singur izvor am pentru tot ceea ce fac: Tu!”.

Mircea Eliade despre Maitreyi Devi în romanul “Maitrey”:

„Mi se părea urâtă ― cu ochii ei prea mari şi prea negri, cu buzele cărnoase şi răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt. Când i-am fost prezentat şi şi-a adus palmele la frunte, să mă salute, i-am văzut deodată braţul întreg gol şi m-a lovit culoarea pielii: mată, brună, de un brun nemaiîntâlnit până atunci, s-ar fi spus de lut şi de ceară”.

În 1974 a apărut şi cartea-răspuns a lui Maitreyi:

„Zac întrebându-mă de ce a distrus el această iubire, un dar al lui Dumnezeu. Şi ce, dacă el trebuia să plece? Dacă am fi izbutit ca, în zece ani, să ne scriem câte o singură scrisoare, ar fi fost de ajuns. Cu această unică scrisoare, noi am fi trecut peste oceanele şi continentele care ne despărţeau. Cele două euri ale noastre ar fi redobândit desăvârşirea. Dar pot oare occidentalii să înţeleagă toate astea? Pentru ei, desăvârşirea iubirii are loc în pat. Totuşi, el ştia, cu siguranţă ştia. Mă pot vedea din nou pe mine însămi, în braţele lui, în chenarul uşii. El îmi şopteşte: Nu trupul tău, Amrita. Eu vreau să-ţi ating sufletul”. (fragment din cartea „Dragostea nu moare” scrisă de Maitreyi Devi)

Pascal către domnişoara Roannez:

“Cea dintai urmare a dragostei este de a inspira un mare respect: simti veneratie pentru ceea ce iubesti. Si este foarte firesc, nu recunosti nimic mai maret pe lume decat ceea ce iubesti.“

“In dragoste, o simpla tacere spune mai mult decat vorbele. E bine ca ele sa-ti fie interzise; exista o elecventa a tacerii mai impresionanta decat limbajul insusi. Ce convingator este indragostitul cand nu poate vorbi si cat spirit dovedeste el! Oricata vivacitate ai avea, este bine, in anumite imprejurari, sa o strunesti. Asta se intampla fara vreo constrangere si fara o pregatire si spiritul actioneaza in acest chip fara sa o fi premeditat. Se intampla astfel dintr-o nevoie interna a spiritului.“

Johann Wolfgang von Goethe către Charlotte von Stein:

“Scrisorile mele de dragoste ti-au dezvaluit cat de indragostit sunt. Nu mai cinez la Court, ma vad cu putina lume, si imi fac plimbarile singur si la fiecare loc frumos imi doresc sa fii langa mine.
Nu ma pot abtine sa nu te iubesc chiar mai mult dcat imi face bine; voi simtii bucuria doar cand te voi vedea din nou. Ma gandesc la tine tot timpul, amintirea ta nu ma paraseste niciodata. Tu esti etalonul pentru toate femeile pe care le vad, pentru toti oamenii; prin dragostea ta vad lumea. Si acest lucru face ca lumea nu sa arate mai incetosata ci dimpotriva – dragostea ta o face sa se vada mai clara; vad mult mai clar acum cum sunt oamenii si ce planuiesc, ce isi doresc, ce fac si ce le face placere; dar nu-i mai invidiez pentru ce au, a ma compara cu ei e o placere secreta a mea, caci eu detin cea mai scumpa comoara si sunt cel mai bogat, mai norocos si mai fericit dintre toti.”

Sursa: Cutia cu praline

Am citit cu emoţie toate cuvintele de mai sus. Şi mi s-a făcut dor de modul în care se comunica acum mulţi ani. Nu există termen de comparaţie între gândurile aşternute pe coala de hârtie şi modernul email, care de fapt este rece şi scris în fugă.

Când aţi trimis ultima scrisoare?

large

Reclame

6 comentarii

  1. Nu îmi amintesc exact când am trimis ultima scrisoare. Dar ce-i drept că scrisorile aveau un aer plin de suspans, iar emoțiile care te încearcă atunci când deschizi o scrisoare sunt unice. Mai ales că scrisoarea vine de la o persoană foarte dragă ție. Personal, de vreo 5 luni stau fără telefon, și comunic cu persoanele dragi prin mesaje pe facebook și când știu că ajung seara acasă mă gândesc ce o să îmi răspundă la ultimul mesaj. :))

    Apreciază

  2. @Creve. Mie mi-e dor sa mai scriu scrisori. Totusi, nu imi vine sa cred ca exista persoane care pot sta fara telefonul mobil. Cum te descurci?

    Apreciază

Trimite-mi un gând:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s