Impasul – Luptăm sau renunțăm?

Sunt victorii care duc la un impas, tot aşa cum sunt înfrângeri care deschid căi noi.

Titlul acestui articol mi-a venit în minte aseară, când coloram o planșă la care m-am chinuit ore bune. Mulți dintre cei care colorează spun că mintea lor e focusată doar pe nuanțe, combinații de culori, umbre și contururi.

Eu nu mă pot concentra doar asupra unui lucru. Defect cu care m-am născut. Fac un lucru anume dar mă mai gândesc la altele 7 în același timp. Sau fac mai multe lucruri deodată. Mă plictisește aceeași activitate pe termen prea lung.

Sunt situații în care oamenii se află într-un impas. Un nor mare și greu se abate asupra minții și sufletului unui om. Mintea lucrează, inima simte. Ne lăsăm conduși de ceea ce gândim sau de ceea ce simțim? Anii ăștia m-au învățat că fiecare problemă are o rezolvare. Trebuie doar să o cauți și să îți dorești să o aplici.

Nu vei izbuti să depăşeşti obstacolele şi să ieşi din impas decât atunci când vei înţelege că potenţialul tău este nelimitat şi când vei fi capabil să-ţi dai seama că şansele şi ocaziile favorabile se află la îndemâna ta, ba mai mult: că ai dreptul la ele.

În oricât de grele situații m-am aflat, nu am renunțat niciodată. Renunțarea mi-ar fi lăsat un gust amar și m-ar fi încercat un sentiment de neputință. Probabil aș fi simțit că sunt lașă tocmai când știam și simțeam că sunt o femeie puternică. Nu că m-aș lăuda în vreun fel, dar viața a măturat cu mine de câteva ori și m-a cam silit să devin puternică. Fiecare experiență m-a întărit.

Cel care îi controlează pe mulţi alţii poate fi puternic, dar cel care este mereu stăpân pe el însuşi este şi mai puternic.

Femeia însărcinată

Nu am mai scris de foarte mult timp aici. Au trecut câteva luni. Nu am mai scris nu pentru că nu am mai avut timp sau pentru că am uitat de acest blog, ci pentru că nu am mai putut. N-au mai curs cuvintele. M-am gândit să mă reapuc de scris, totuși, pentru că întotdeauna scrisul mi-a făcut bine. Iar acum trec printr-o perioadă nu tocmai favorabilă.

Mă gândeam ieri la alegeri. La greșeli. La naivitate. La cum oamenii speră, își doresc, își fac proiecții, au vise, idealuri. Și cât de ușor se pot dărâma. Toate. Într-o secundă.

Mai am o lună și o săptămână până nasc. Abia aștept să fac cunoștință cu fetița mea. Să o țin în brațe. Și Eva își așteaptă nerăbdătoare surioara, deși mai are accese de gelozie, dar încerc să discut constant cu ea și să o fac să înțeleagă faptul că această nouă ființă nu-mi va răpi iubirea ce o simt pentru ea. Fiecare are locul lui in inima mea. Și toate sunt la adăpost.

În perioada asta sunt foarte dificilă. Mă enervez ușor, sunt irascibilă, nu mai am răbdare, sunt greu de mulțumit. Mi-e din ce în ce mai greu să car o burtă mare după mine. Abia mai pot face lucrurile casnice. Obosesc ușor. Abia respir. Nu pot sta oricum vreau, pentru că primesc șuturi în stomac. Atunci când toată lumea doarme și se odihnește, eu fac ture la baie pentru vezica mea nu mai e atât de rezistentă. Când vreau să dorm, ființa din pântece dă din picioare, din mâini și din ce mai are chef.

Uneori mă doare atât de tare burta, că îmi vine să urlu. Și vomit până mi se umflă ochii. Partea tristă vine atunci când n-ai sprijin și întelegere. Când ai avea nevoie de puțină atenție și afecțiune, dar nu le primești, pentru că acuzele și reproșurile înlocuiesc vorbele bune, faptele frumoase, sau strânsul de mână.

Aș vrea ca bărbații să poată simți ce simțim noi, dar nu timp de 9 luni, ci măcar 1. Le-aș oferi lecția asta și abia atunci poate ar învăța să aprecieze și să fie alături de femeia care le poartă copilul în pântece. De cele mai multe ori regretele sunt tardive.

Iar o femeie care e pe punctul de a naște are nevoie de liniște. Ceea ce îmi doresc și mie.

 

Blog nou, domeniu nou, cuvinte noi

Am tot stat si am pus in balanta daca sa ma mut sau nu. Am ajuns la concluzia ca nu pot scrie pe doua bloguri. N-am timpul necesar, nu pot sustine doua bloguri. Blogul acesta este activ de un an. Ieri am platit domeniul pentru inca un an si m-am decis sa scriu doar acolo.

Stiu ca wordpress are anumite plusuri, dar nici blogger nu e de neglijat. Am ales un sistem de comentarii care permite logarea cu retelele de socializare sau cu crearea unui cont la disqus iar asta dureaza cateva secunde. M-am muncit destul de mult sa-l fac sa arate cum e acum si imi place. N-am de gand sa mai schimb ceva.

Cei care citesc blogurile in reader-ul de la wordpress, pot adauga noua adresa si articolele vor aparea in reader, ca si la celalalte bloguri de pe wordpress. Am pus si varianta de abonare prin email, deci optiuni sunt.

Cine doreste, de acum in colo ma gaseste aici:

http://www.ruxandra-ionita.com

 

Când ai două bloguri şi nu ştii pe care să-l alegi

Cunosc bloggeriţe care au două sau chiar trei bloguri dar care se descurcă fără probleme cu toate. Eu am două domenii dar îmi dau seama că nu fac faţă cu ambele. E ca şi când ar trebui să mă împart în două şi nu pot. Iar timp să scriu în două locuri diferite nu am. Abia am reînceput să fiu din nou mai activă pe blog, căci am avut nişte luni pline şi am cam lăsat de izbelişte blogul. Mi-am dat seama că mi-e dor să scriu, aşa că m-am hotărât să o fac în continuare.

Sunt perfecţionistă. Adică am o problemă cu aspectul blogului. Trebuie să arate bine, să fie plăcut privirii. Să fie totul aranjat în cel mai mic detaliu. Am deprins obsesia asta încă de acum 8 ani, când am creat pentru prima dată blogul. Sunt oameni pentru care contează scrisul, cuvintele, emoţiile şi sunt oameni pentru care contează şi cum e aranjată căsuţa în care adăposteşti cuvintele.

Am cumpărat domeniul ăsta direct de la wordpress pentru că de câte ori am avut blogul la o anumită firmă de hosting, am avut numai probleme. Ori pica blogul şi nu dădeam de nimeni cu zilele, ori a dispărut hostingul cu totul. Aşa că am preferat să iau domeniul direct la wordpress, ca să ştiu că e în siguranţă.

Problema este că pe domeniile astea nu poţi adăuga ce vrei. Ce temă vrei, ce plugin vrei, şamd. În momentul ăsta tema pe care am ales-o mi se pare destul de ok. Minusul este faptul că nu există sidebar ci doar footer. Dar ne multumim cu ce avem.

Celălalt blog este găzduit de blogger, mergând pe acelaşi principiu, că vreau să îmi ştiu conţinutul în loc sigur, nu să dispară brusc, cum mi s-a mai întâmplat. M-am căznit o grămadă să fac tema aia să arate aşa cum am vrut eu, am editat în html până mi-a venit acru. Acolo îmi place faptul că articolele sunt altfel structurate şi că tema este mai complexă, permiţând şi sidebar, widgeturi, etc.

Minusul este faptul că sistemul de comentarii de la Google e naşpa. Am instalat Disqus, pentru că mi se pare mai ok, mai ales că poţi lăsa comentarii logându-te cu Facebook şi celelalte reţele sociale. Uneori se cere crearea de cont la Disqus, dar nu e obligatoriu.

V-aş fi recunoscătoare dacă v-aţi face timp câteva minute să vedeţi ambele bloguri şi să mă ajutaţi cu o părere. Pe care să scriu în continuare? Pe care să-l aleg? Care vă place mai mult?

Jurnal de graviduţă: Săptămâna 8 de sarcină

Mâine intru în săptămâna 8 de sarcină. M-am bucurat prea devreme crezând că sarcina asta va fi fără greţuri, pofte, ameţeli, schimbări bruşte de dispoziţie. De vreo săptămână am început să mă simt rău.

Mă simt extrem de obsită. E o oboseală de-aia enervantă, care mă forţează într-o oarecare măsură să mă întind relativ repede în pat.

La prânz neapărat trebuie să dorm. La cel tarziu ora 14 mi se lipesc pleoapele. Creierul nu mai primeşte nicio comandă. Doar îmi transmite că trebuie să dorm. Şi până la urmă asta fac.

Am greţuri. Dar nu dimineaţa. Cel mai des apar pe la prânz sau spre seară şi am observat ca mă încearcă stările de greaţă şi ameţeală dacă nu mănânc în momentul ăla în care îmi e foame.

Nu mai suport orice miros. E un calvar să deschid frigiderul. Mă ia cu leşin.

Am dureri de cap. Uneori groaznice, de nu ştiu ce să mai fac.

Mă enervez repede. Trec de la o stare la alta. E enervant, debusolantă treaba asta.

iStock_000016737528Medium

Copilul în a 8-a săptămână de sarcină

In săptămâna 8 de sarcină încep să se dezvolte şi sistemul respirator şi cel digestiv. Urechea internă şi laringele apar şi ele, iar embrionului încep să i se dezvolte şi fibrele musculare şi glanda pituitară.

Embrionul are deja toate trăsăturile externe ale unui om, iar acum începe să se dezvolte şi urechea internă. Oasele se dezvoltă şi ele iar musculatura se poate contracta din reflex, necoordonat.

A opta săptămână de sarcină reprezintă un punct important şi pentru că acum embrionul începe să facă primele sale mişcări. Acestea nu sunt prea puternice acum, iar mama nu are cum să le simtă, dar acest lucru se va schimba în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină.

Degetele de la mâini şi picioare, încă legate unele de altele, tind să crească mai lungi. Trăsăturile feţei devin proeminente. Pleoapele se dezvoltă, iar vârful nasului devine vizibil. Pe măsură ce corpul micuţului începe să se îndrepte, coada embrionică începe să dispară.

Din această săptămână organele genitale se diferenţiază ca băieţel sau fetiţă. Cu toate acestea nu e posibil să se precizeze, deoarece organele genitale sunt încă în formare, nefiind încă vizibile. Structura scheletului este formată din cartilaje, dar începând cu a 47-a zi, primele celule osoase încep să înlocuiască cartilejele. Toate organele vitale sunt bine plasate şi încep să se dezvolte pe parcursul săptămânilor următoare.

In a opta săptămână de sarcină embrionul are aproape doi centimetri lungime, inima pompând de 140-180 de ori în fiecare minut.

Maine – Guillaume Musso

Emma locuieste la New York, are treizeci si doi de ani si inca il mai cauta pe barbatul vietii ei. Matthew locuieste la Boston, si-a pierdut sotia intr-un cumplit accident de masina si isi creste singur fetita de patru ani. Cei doi se cunosc pe Internet si, dupa un schimb de e-mailuri, cred ca au in sfarsit dreptul la fericire. Dornici sa se vada, isi dau intalnire intr-un micut restaurant italienesc din Manhattan.

In aceeasi zi, la aceeasi ora, fiecare dintre ei intra pe usa restaurantului. Sunt condusi la ceeasi masa si totusi… nu se vor intalni niciodata. Joc al minciunilor? Fantasma unuia? Manipularea celuilalt? Victime ale unei realitati care ii depaseste, Matthew si Emma isi vor da repede seama ca nu e vorba de o simpla intalnire ratata…

Conexiunea ce trece dincolo de timpul normal, duce la intrigi mult mai complexe. Problema nu mai este faptul că într-un fel latopul a conectat trecutul cu viitorul. Cu cât Emma descoperă mai mult despre viaţa lui Matthew, pericolele cresc.

Niciunul din personaje nu este complet alb sau negru, fiecare dintre ei având un secret care este mai mult sau mai puţin periculos, iar unele pur și simplu întrec limitele normalului.

Este o carte captivanta, care te cam intoarce pe toate partile. Totul este imprevizibil si nu prea poti ghici ce urmeaza sa se intample. Mi-a placut. Merita citita.

 

Fairy Legal – un serial interesant

În general nu prea mă uit la televizor. M-am cam dezobişnuit de privitul ecranului o perioadă anume de timp. Dar de curând am televizor în cameră. Iar seara, înainte de somn, mai arunc un ochi spre ecranul colorat. Am descoperit un serial care îmi place. Îl văd seara la ora 23.00 pe Happy Channel. Habar n-aveam că există un asemenea canal TV.

Îmi plac actorii. Îmi place faptul că în fiecare episod este rezolvat câte un caz. Nu prea ai cum să te plictiseşti.

Kate (Sarah Shahi) e avocat al apărării la firma familiei sale. Dezamăgită de sistem, e ferm convinsă că justiția poate fi făcută și în afara curții de judecată. Astfel, alege cariera de mediator. De la moartea tatălui ei, relația cu noua sa șefă, mama vitregă, s-a complicat, iar situația cu viitorul ei fost soț, Justin (Michael Trucco), nu e tocmai limpede. Kate face tot posibilul să se concentreze asupra carierei și să ignore propriile probleme…